Poezie

Restanțe

1 min lectură·10 iulie 2011

Mediu

Miercuri, nu mi-a plăcut nicicând această zi

Și, tocmai azi te-ai hotărât să vii.

Camera mea are cred, ceva abstract,

Sunt multe lucuri de-ale tale

Pe care da, le-am aruncat!

Simt mirosuri impregnate-n noi

Dansează visuri despre amândoi;

Te uiți la mine atât de liniștit,

Mi-e greu să cred c-a fost o zi în care m-ai iubit.

Mâna ta s-a împletit de-atâtea ori cu-a mea

Și-am visat de-atâtea ori la tot ce va urma..

Cuvinte seci lovesc acum în amândoi

Aș vrea să nu aud zgomotul ce cade între noi.

Aud cum strigă în mine să pleci

Nu sunt puteri să te privesc cum treci;

Ai fost în viața mea un tren ce l-am pierdut

Sunt multe frunze ce tocmai au căzut…

O dorință nebună ar vrea să mă ții

Când lumi se destramă la mine să vii,

Aș vrea să lăsăm durerea să ne vindece

Și clipe vechi să ne-apropie,

Dar visul se sparge revin pe pământ

Noduri multe în urmă lăsând.

Vin timpuri când ne va fi greu

Și-i numai vid în sufletul meu.

001.709

Dobrin Ioana. “Restanțe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dobrin-ioana/poezie/13984678/restante

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.