Restanțe
Miercuri, nu mi-a plăcut nicicând această zi Și, tocmai azi te-ai hotărât să vii. Camera mea are cred, ceva abstract, Sunt multe lucuri de-ale tale Pe care da, le-am aruncat! Simt mirosuri
Timp
Lucrurile neînțelese necesită timp, Un timp absurd, mereu tânăr și nebun … Aș vrea să scot din sticla geamului de la fereastră Amintirea ce zace-n ploi și-n umbra încă-albastră. Rătăcim un timp
Și s-a mai dus un gând...
Acum, atât de-acut simt, atât de brut, Cum se sfărâmă jocul, e-un joc mut, Și măștile cad... M-a dezgolit un gând că azi nu mai imi pasă ce sunt, M-a petrecut un dor..atât sunt de aproape să
Viață pentru lucrurile care nu există
Durere, lacrimi, undeva între vis și realitate Îmi sunt dorurile înnecate și iubirile deșarte... Ating o umbră ce zboară ușoară prin noapte E o stea căzută de sus, de departe. A fost prea sus să
Poveste
Am renăscut din mine..lacrimă cu aripile frânte, Am hoinărit prin tine crezând că poate e mai bine E liniște și zgomotul tăcerii mă doare Văd la fereastră un zâmbet ce moare.. Și-i noapte peste
Roză a sufletului meu
Templu de vis și viață-nsetată de fericire Nebunie de roze,de culori și frumuseți E inima tinerei la fragezi ani..e inima lui la optsprezece ani!... Cascade de vorbe si vise-nălțate-n al 9-lea
