Minerii

Rămân in continuare aproape consternat de capacitatea ta de a surprinde plastic anumite momente. Nici nu știu ce să spun. Uite, aici in câteva rânduri și o imagine relativ statică, ai recreat o familie, o istorie a acelei familii și cadrul în care se desfășoară această isorie. Apoi, aproape natural întorci imaginea(era să spun camera) cu fața la tine și aluneci in Poezie. „aminteau de unde venisem, din Rai”. De aici totul se desfășoară cu viteză sporită fără a se pierde din claritate.

Deși acum sunt relativ avertizat asupra (hai să îl numim așa) stilului tău poetic continui să mă surprinzi. Mi-ar plăcea să te văd experimentând o întoarcere bruscă în tine nu prin filtrul rafinat al amintirii, ci așa…direct. Asta folosind în continuare această evidentă forță de sintetizare de care dai dovadă. Să îți deschizi ochii în tine ca într-o ființă nouă și să-ți captezi divizarea simțurilor. Sau să te văd experimentând suprarealismul… E așa ..o idee de-a mea. Până una alta m-am hotărât să încerc și eu ceva în stilul tău, adăugând bineînțeles doza necesară din acest „eu” la care nu pot să renunț. Anyway, u\'re wright, this could be the begining of somethin\' nice.

Am revenit asupra textului, si am observat ca ma deranjeaza putin repetitia verbului \"a veni\" folosit de 3 ori in poezie. Ia vezi ce poti sa faci in privinta aceasta. :)
Acelasi

Excelentă observație repetiției verbului a veni. Claudiu, și tu mă surprinzi prin ceea ce mi-ai scris. Să-mi deschid ochii în mine ca într-o ființă nouă, asta n-am mai făcut de mult, de la primele poezii...