Apendice la apendicită
Cu o săptămână înaintea Crăciunului celui de-al șaselea an al celui de-al treilea mileniu m-am certat îngrozitor cu apendicele meu. Nu știu ce-l apucase, fusese într-adevăr un an greu. Am
DEDobrescu Petrisor ElvisVreau la școală
Nu știu cum o duceam atunci, păstrez doar o poză în care-mi atrage atenția floarea obrajilor ceva mai carnivoră decât acum, când obrajii mei concavi, supți, răniți de metafore, mă trădează
DEDobrescu Petrisor ElvisMama Nuța
Eu atunci nu știu că avalanșa timpului va veni peste noi. Ca sub imperiul unui cumplit blestem femeile se vor usca cum florile, ori se vor umfla ca putinile-n râu, satul va pieri înecat în
DEDobrescu Petrisor ElvisMagicianul
Nimic mai greu decât Să te aduni într-un poem. Să lovești profetic coala albă Până când țâșnește izvorul făgăduit. Să-ngropi aurul minții Și să-l privești apoi înflăcărat Cum joacă.
DEDobrescu Petrisor ElvisPoeme fără filtru
Acces trecător de singurătate Chemat de poezie, scormonesc în cenușa sufletului, închin un braț de rugăciuni, suflu-n narcoticul jar, cu buzele strânse-n cerc, îmbrac apoi rasa
DEDobrescu Petrisor ElvisMecanica îngerilor
Orașul Am văzut o mahala infinită unde se împlinește o nemurire lacomă de apusuri. Jorge Luis Borges Soarele tatuează pielea garsonierei, Coboară ca un păianjen, Și tremură
DEDobrescu Petrisor ElvisFereastra cafenelei
Elvis Dobrescu Fereastra cafenelei Fereastra cafenelei și alternarea discursului poetic Poezia lui Elvis Dobrescu șochează și impune. Desigur, nu prin noutatea tematică - era aproape
DEDobrescu Petrisor ElvisMECANICA ÎNGERILOR
Orașul Am văzut o mahala infinită unde se împlinește o nemurire lacomă de apusuri. Jorge Luis Borges Soarele tatuează pielea garsonierei, Coboară ca un păianjen, Și tremură
DEDobrescu Petrisor ElvisOrașul
Soarele tatuează pielea garsonierei, Coboară ca un păianjen, Și tremură firul vieții noastre ca o frescă Și paharele ciobite în care sângele Strugurelui s-a coagulat, Moliile destramă
DEDobrescu Petrisor ElvisRevoltă
La noapte voi unge țeava pixului în tăcere, Voi arde cămașa de forță a cuvântului, Cămașa albă... Ni se ofilesc irișii storși ca o lămâie, Ardem și noi ca și când am reintra în atmosferă,
DEDobrescu Petrisor ElvisMinerii
Minerii se-ntorceau în sat cu ciocolată Milka și pantaloni din piele de șarpe. Era prin nouă\'ș\'trei, Nelu ieșise din pușcărie artist, Sculpta în săpun flori, Crinu se-nsurase, avea
DEDobrescu Petrisor ElvisSecunde fugind din clepsidra spartă
Orașul mirosea a cafea și a ceață. Trandafirii par răni în trupul diafanului atotcuprinzător. Valurile nopții lovesc ivit țărmul zorilor. M-amuz cum se împleticește timpul printre cărți,
DEDobrescu Petrisor ElvisHalucinant
Cuvintele fierbeau în capul nostru ca broaștele țestoase la dezosat în căldarea meșterului ce le prefăcea în scrumiere, Cafeaua orbise focul, revărsându-se, ca lava vulcanului, pe
DEDobrescu Petrisor Elvis