Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Delir

2 min lectură·
Mediu
golirea e un ritual pe care îl practic în fiecare zi după clătirea ochilor
acesta e singurul loc unde îmi pot revedea animalul în liniște
să-i împărtășesc tot ce-mi trece prin minte
ea era hotărâtă să plece la moscova voia să fie trezită din somn de plânsul copilului său
eu fiind suprarealist deși nu auzisem de breton nici de naum zis și gellu
am preferat să merg la secția de radiologie testul e bun puteți să mergeți la cursuri liniștiți
ni s-a spus doar să nu mâncați vreun produs sovietic nici să nu atingeți
vreo femeie rusă în următorii cincizeci de ani
în sala de laborator cobaii aveau reflexele destul de bune răspundeau imediat la orice stimul electric sau de altă natură
în dormitoare paharele erau așezate pline pe noptiere
pentru umezirea gurilor uscate de atâtea gemete
iar în cărțile de religie zăceau aceleași porunci printre coperte când angela se minuna de culoarea mea
și îmi făcea podul să trec prin ea către malul celălalt
nu știam nimic pe atunci de paradisul fiscal
doar admiram blocurile ce se ridicau zilnic
c-o viteză uimitoare spre cer
păsările aveau nevoie de streșini rufele umede de sârme pe care să atârne
echinoxiștii încercau din răsputeri să resuscite poezia apelând la respirația gură la gură
fiecare după volumul de oxigen din plămânii săi
angela își punea un tampon între picioare făcând semnul crucii la aflarea veștii despre Cernobâl
în timp ce umpleam paharul abia golit de apă
acum copilul meu învață o lecție de istorie
iar eu de două decenii aproape n-am nicio știre despre ea
pe un post tv se anunță că un nebun aleargă cu poezia de mână
printre mașini și tramvaie râzând neinteresat
de sunetele claxoanelor nici de fluieratul polițiștilor de circulație...
064610
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
291
Citire
2 min
Versuri
26
Actualizat

Cum sa citezi

Djamal Mahmoud. “Delir.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/djamal-mahmoud/poezie/13930532/delir

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@victor-tarina
Victor Țarină
In acest peisaj suprarealist, fără a fi neaparat un delir, poate la urmă nebunul ce aleargă cu poezia de mână, râzând ,am simtit nostalgia clujului din *Epoca de aur*, da, anii 80 și, când se ridicau blocurile si când Angela era ingrozită de Cernobîl. Si interesant ca tot peisajul asta, prin aducerea la lumină a acelor vremuri trecute, prinde culoare.

Cu prietenie,
Victor
0
@djamal-mahmoudDM
Djamal Mahmoud
iti multumesc pt semn, ai simtit bine!, dar important e cum transmitem celorlati ceea ce simtim.

salutari Clujenilor si Clujului...

cu prietenie
Djamal

0
@bogdan-nicolae-grozaBG
Distincție acordată
Bogdan Nicolae Groza
Un delir suprarealist, un ritual al golirii de orice incarcatura nervoasa, pentru a te linisti apoi \"dupa clatirea ochilor\".
\"animalul\" acesta din suflet care devora fiinta si gandul, inima si furia, nu poate fi imblanzit decat in liniste, in acea isihie a inimii. Doar atucni vezi clar si dincolo de senzatii.
redai 2 planuri, unul sentimental, imaginea \"ei\" a Angelei, fire sentimentala, materna, speriata de Cernobal, de radiatiile care se pot emite, si un alt plan cel realist, uneori cinic, al tau, care preferi sa mergi la sectia de radiologie... De ce tocmai la radiologie? Pai unde altundeva se poate vedea sufletul incorsetat intr-un trup ale carei oase se vad in gri, datorita razelor Roentgen? e un fel de exfoliere a sufletului relevat in gri si negru. Poate de aici si multitudinea de senzatii, stari, idei, deliruri etc, in care \"cobaii aveau reflexe foarte bune\", \"în cărțile de religie erau aceași porunci:\" iar Angela se minuna de culori noi. Chiar si pasarile simteau nevoia de alte stresini. Fara ele se sufocau, simteau ca sunt inchise intr- ocolivie nevazuta, ca li se pot vedea sufletul cum pulseaza agitat in trupul lor firav si micut.
Doar echinoxistii erau vioi in tot acest delir. Incercau sa resusciteze poezia gura la gura. Si cum asta daca nu invocand spiritele lui Bachus, incercand fiecare sa-si cheme muza si poezia totodata apeland la stari bahice care sa le redea imagini suprarealiste, deliruri, idei, efervescenta, entuziasm, vigoare. Asa vad eu aceasta \"respiratie gura la gura a echinoxistilor\'
De aceea, poate unul dintre ei, poate si de dorul unei perpetue Angele, a unei muze patimase, alearga un nebun cu poezia in mana, neinteresat de agitatia di nexterior. el are o agitatie interioara, o mistuire a dorului si a fiintei, un delir al rasului, un ritual al golirii de cele exterioare si al umpledrii de cele interioare, pentru ca viata lui, trairea lui, muza lui, Angela lui, e acea poezie, cu care alearga de mana.
Un intreg tablou de o plasticizare ingenios construita, regasesc aici, o imagine suprarealista a ceea ce poate simti un om in \"delirul\" lui existential.
0
@cristina-sirionCS
Cristina Sirion
\"locul acesta e singurul loc
unde îmi revăd animalul în liniște\"

M-a trimis imediat la Herta Müller si la \"Animalul inimii\".
Desigur, e o coincidenta, o vad insa foarte nefericita.
0
@djamal-mahmoudDM
Djamal Mahmoud
multumesc pt semn, crede-ma, nu am citit animalul inimii de Herta Muller.

0
@djamal-mahmoudDM
Djamal Mahmoud
iti multumesc de citire si pt apreciere, distinctia acestui poem este destul de semnicativa pt mine, probabil previsteste o anumita schimbare de stil, oricum e necesar sa experimentam mereu pt a nu ne plafona si ca sa nu fim invinsi de poezie.

cu respect si ganduri bune

Djamal

0