Yazan

1 min lectură·15 decembrie 2009

Mediu

de șapte luni aproape

Dumnezeu locuiește în casa mea —

din dangătul ferestrei s-a născut

ca o trezire

și s-a încolăcit

în fiecare colț al său

și în fiecare culoare.

atât de cuminte era încât

nu-și desfăcea pleoapele

decât când trebuia alăptat

sau când simțea nevoia

să-i schimbăm câte un scutec.

de câteva zile

îi curge destulă lumină din gură;

cred că au început să-i erupă dinții.

din clipa în care a sosit

i-am dat un nume

pe care nu reușește încă

să-i pronunțe

nici măcar prima literă.

Dumnezeul meu

merge de-a bușilea deja,

iar de fiecare dată

când se deschide ușa de la intrare

se îndreaptă spre ea

plângând…

023.310

Djamal Mahmoud. “Yazan.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/djamal-mahmoud/poezie/13919411/yazan

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Un copil e Dumnezeul oricarui parinte. Il veneram cu tot simtul nostru pana nu mai existam.
Frumos poem!

ma bucur ca ai rezonat la acest poem riscant, onorat de trecere.

cu stima