Poezie
Zidurile închisorii
teroare
1 min lectură·
Mediu
Sunt ziduri mari, ce străjuiesc
Hoți la drumul mare, asasini
Sârma ghimpată-i îngrădește
Asemeni cactusului înveliș de spini
De pază ager câine stă
Capul, două lungimi de coate
Din vreme-n vreme latră
Pe nari foc parcă scoate.
Lângă porți picioarele de lemn
Se târăsc prin curtea cu tină
Rămân aici, în suflet cu-n semn
Nu și-au recunoscut a lor vină
Privesc tăcuți ca-n liturghie
Ori îsi găsesc te miri ce lucru mic
Ca într-o stare adâncă de beție
Sorb o supă rece din ibric
Gardianul aruncă câte un bici
Pe șalele albe ca de ceară
Iar sângele tâșnește ici și ici
Toți țipă zdruncinând zarea
003
0