Poezie
Hotii de verde
Blestem
1 min lectură·
Mediu
Copacule cu vredele-ți din trup
Ridică-ți aripi sau fugi cât vezi cu ochii
Din calea hoților de verde, ce rup
Cu topoare din lemnul tău cel sacru
De nu, prefă-ți ramurile uscate
Și trupul schimbă-l în leșie
Altfel mâinile lor cele spurcate
Te vor face bucată de hârtie
Vouă celor ce n-aveți pic de milă
Ce-n mâini scuipați cu silă
S-aveți sfârșit de pomină ca ei
Să stiți ce înseamnă moarte, când viața altuia o iei
Dar vedeți, blestemele-mi o mie
Va duc la groapă, în sicrie
Odihnindu-vă cu amicul ce-l taiarăți
Din codrul veșnic tânăr de alte dăți
Ochii vostri împăienjeniți uitară
Să vadă…Lemnu-i bun la toate!
Al vostru gând la bogăție vrea să sară
Cu mâinile voastre cele spurcate
Când un copac ia drumul spre oraș
Plămânii mi se înnabusa cu fum
Văzduhul lăcrimează ca un copilaș
Rămas pustiu în colț de drum
Imaginați-va vreodată-n viitor
Pământul sterp răcnește unde a fost pădure
E cald și totuși nu vezi picior de călător
Ce caută dulceața negrei mure
Ș-acum, în fine, un gând mai bun vă spun
Nu ruinați cu taișul ordinea mamei natură
Și ultimul copac cazut o să-l ridic
Respectați a codrilor cultură!
012.388
0
\"Sau excesul de ecologism te-a impins sa iei pixu, apoi mouse-ul, ca sa creezi o poezie ca asta\" ar mai putea spune un cult, de pe Agonia.
\"Dar eu n-am mainile spurcate, ba, baiete, ma spal in fiecare dimineata pe ele...si n-am nici ochii impaiesnjeniti, ma spal cu apa de izvor inaite de a mulge pe Joiana, vacutza mea\" ar spune locuitor impatimit de la sat.
Iata ca apare si arogantul si infumuratul din capitala si zice:\"Bai, nene, eu am asigurari de viata la ...si daca ar fi sa mor ma voi inmormanta in sicriu de metal,nu de lemn.Sau chiar de sticla, sa ma poata vedea nevasta si copii peste ani daca le va fi dor de mine, desi nu cred...\"