Poezie
Agonia din noi
cresc
1 min lectură·
Mediu
Își încrucișă în trepte degetele
Fragmentând acel vis despicat de ploi
Mama natură
Îl primi fără jertfă...
Se opinti oleacă
Sub cer ca sub o sutană
Si numără dinții
De floarea-soarelui
A ceea ce-și închipui că trebuie să
Fie
Nu fusese de ajuns.
Căzu în vâltoare
Era deja prea târziu
Era alt pseudo-efect de
îmbătrânire
indusă
Mă strigau pietrele...
Iov, Iov...
Hlizindu-se la mine
Ca la ciuperci otrăvitoare
Dar nu le-am auzit
Sau nu am vrut
Să știe ca sunt eu.
001.445
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dîrzu Andrei-Ovidiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Dîrzu Andrei-Ovidiu. “Agonia din noi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dirzu-andrei-ovidiu/poezie/240402/agonia-din-noiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.