Poezie
Confesiune ascunsă
24.10.2007
1 min lectură·
Mediu
În buricele orelor picur untdelemn
Și nu sfădesc uitarea, să m-atingă
Broboane fine, secate de etern
În ceafă mi se pună, să mă stingă
Ca două note surde, grave
Ce șad în colbul nopții, nevăzut
S-aprind pe rând, vioaie și hulpave
Secunde ce par ore în ochii unui surd
O taină ce mustește negura tăcută
O-nșfac crezând că-i dulce rodie
Zdrelită îi dau drumu spre laută
S-asculte ea-n putere și în zodie
Al patru-lea pendul răsună: Culpa!
Cui a lăsat clepsidra neîntoarsă
Acum pecete șterse sug din pulpa
Luminii și eternitatea arsă
Am asteptat, să amorțesc în zori
Acolo unde noaptea-și află prelungire
Bâjbâind cu palma te caut, chiar și-n nori
Și-n dangătul de clopot și-n ochire
001469
0