Poezie
Zâmbet într-un decembrie uitat
7 ianuarie 2008
1 min lectură·
Mediu
Nu călca zăpada proaspăt crescută
Din pântecul pământului ca un rod fără de rod
Te-am renegat încă de când te-ai născut
Nu rupe legământul, nu încerca să te dezlipești
Avem o singură placentă trebuie să o împărțim
Cum știm, nimeni nu ne-a lăsat instrucțiuni
N-o trage numai spre tine ca pe plapumă
Frigul e rece, îl simt până în măduva oaselor
Pe tine te simt și mai încolo de ele
Cum te învârți, te rostogolești, îmi strigi numele
Sunt lângă tine nu mă vezi, stăm lipiți: spate în spate
Am uitat să mai vedem de ceva timp
Când peretele de gheață a vrut să însemneze
În noi rece și gol.
Lângă noi zăpada a mai căpătat în grosime
Nu știm însă
Mă eliberez de gânduri
Mi-au insuflat că nu mai e nimeni în partea cealaltă
A inimii mele
Dragostea e oarbă mi-am zis
Și am strănutat țurțuri în diverse forme
I-am pus la adăpost unde credeam că e sânul tău
003027
0