Așteptarea

Lung mai priveghează candela străbună A amintirii fetei pe fruntea mea stăpână. Ceasornicul nu pare a bate ora șapte Când umbra ei soioasă cufundă-se în noapte Și-odată cu aceasta un trepidant ecou… Luceferi scânteiază cu pocnet de An Nou. Nu dor durerile, dor perinile ei În ceafă-mi sunt lipite suflările de lei… Nu dor nimic cum dor cuvinte-mbrobodite Cu virgule și semne pe gânduri siluite Nu dor dureri cum dor fragmentele pleșuve De promisiuni topite cu măiestrie-n cuve. Nimic nu dor mai mult decât clipe scurgând lent Un trup fraged de-iubire în plasă, în torent. Aștept o veste scrisă cu litere de aur Să nu sune asemeni sonetelor de graur, O înștiințare care fidel să te suplinească Dovadă că mai mi-ești o mană cerească.