Poezie
Cadranul solar
1 min lectură·
Mediu
Ceasul solar poartă
întâmplările pe care le-am trăit,
gnomonul încă îmbrățișează
un adio și o lacrimă sărată.
Cadranul solar e portalul,
care ne-a dus într-o lume
unde înfloreau sentimente,
roșii ca macii.
Tu mă tineai de mână
și eu eram o femeie frumoasă,
sufletele noastre zburau
și se iubeau, libere.
Un înger rău ne-a sădit în minte
ecouri ale viselor deșarte,
gânduri obsedante, semiîntuneric
și semne de întrebare.
Ție ți-au crescut aripi negre
și ai zburat indiferent
înspre drama din lumea ta,
uitând de mine.
Eu m-am topit, abandonată,
când ultima secundă
a tresărit și a devenit
bătaie de inimă rănită.
021090
0
