Căci moartea-i laitmotiv în existență
Și zgomotul e zornăit de veci,
Culoarea doar a țărnii-adevărată,
Viața însă doar o cale să-nțelegi.
Ce?
Atâția se-ntreabă,
De ce-aș răspunde eu
Când tot
Simt cum mor...
Murim.
Ba nu!defapt eu vă omor,
dar mor numai eu.
Mă înec în otravă de luciditate și ardoare de prunc
Și simt zimți de salcie împleticiți pe spate.
În adâncuri mă ofer să
Þi-am spus vreodata că mâinile tale sunt motivul?
Motivul pentru care te iubesc.
Ia-mă-n palma ta, scânteie,
Rupe-o dungă, drept inel.
Pe unghii-ți scrijelesc cuvinte,
Pe palmă,
Harta-n
La căpătâiul ei ședem amorțiți de nisipul înghețat,
Iar tu, pui de val împietrit in așteptare,
Îmi spui...
Când seaca va izvorul veșniciei ei,
Atunci murim amândoi cu lumină-n ochi
Și scântei
Din marea de durere
Doar pe tine te-am păstrat:
Adâncul inimii mele,
Valuri pe nisip și
iubire.
Am ales fără voie să fiu
Neputincioasa;
Razele lunii, razele lumii
Ale mării, ale
Nu am nevoie de cuvinte line,
Nu am nevoie să-ți fie dor de mine.
Nu mai cred în tine, în noi
În tine din nou,
Iar, de la început.
Nu te mai vreau pe tine păcătos.
Nu mai cer decât
aprind fitilul
în inima ta stearpă,
sting chibritul în
balta de gaz.
acum aștept să sară scântei
din ochii tăi
reci și goi,
precum fitilul stins.
s-a stins toată flacăra,
cade
fabrica mamă: tutungeria.
eu m-am născut sub o stea norocoasă,
sub forma unui trabuc cubanez.
m-au învățat să cânt la vioară
până mi-a aprins cineva bricheta;
am realizat oricum în timp
că
Vedeam o emisiune și obișnuiam să râd;
Vindea un produs rulat pe bandă
Și spunea mereu: \"Probleme-n Paradis\" ,
Iar acum, în pala molatică a valurilor mării de oameni
Aud huruiutul unei
Destinl reprezintă
o dungă de praf
de sus in josul paginii
cărții prescrise multora.
Am jucat de-a lungul vieții
cu chibritul în mînă
în jurul dungii de praf
de pușcă.
Acum s-a
Fluturele,
aripi vii, delicate,
surâsul morții în zâmbet cristalin;
viață și moarte pe aceeași parte,
palpabil în neatingere,
zboară și vede
cum risipim
ziua
pe care el o trăiește...
Trăim strâmb
Și uităm a cunoaște
Dorul de iubire și-adorare.
Limitele sunt fragile,
Viața li-i imens deșert,
Nu-nțeleg a spune
Lumii...de ce,cum și cand
Trăiesc,
Atunci când lumea
Nu-i din
Până la urmă cine suntem noi,
Oamenii de rând,
Ispășiți in taina lumii cele?
Ce căutam într-o viață atât de scurtă?
În umbra literei,
Slujind Cuvântul,
Vreau răspuns și poate
Aștept finalul îmbrăcată în mâinile tale,
Goliciunea mi-i abstractă,
E sinceritatea.
În ochii tăi aș face orice pentru tine,
Pentru mine aș da orice să te am zâmbind,
Să vină sfârșitul, nu mă
Mort,
Zăcând în țărâna zâmbește un vis;
Vie...
Zăcând în infinit plânge o speranță.
Nemuritor,
Zăcând lângă mine te legeni în umbra lunii,
Și-mi miroși splendoarea,
Te lași pe umărul meu și
DD