Martirizare
Căci moartea-i laitmotiv în existență Și zgomotul e zornăit de veci, Culoarea doar a țărnii-adevărată, Viața însă doar o cale să-nțelegi. Ce? Atâția se-ntreabă, De ce-aș răspunde eu Când tot
Elegie
Simt cum mor... Murim. Ba nu!defapt eu vă omor, dar mor numai eu. Mă înec în otravă de luciditate și ardoare de prunc Și simt zimți de salcie împleticiți pe spate. În adâncuri mă ofer să
Litere
Þi-am spus vreodata că mâinile tale sunt motivul? Motivul pentru care te iubesc. Ia-mă-n palma ta, scânteie, Rupe-o dungă, drept inel. Pe unghii-ți scrijelesc cuvinte, Pe palmă, Harta-n
Zbor pe apa răzfrântă
La căpătâiul ei ședem amorțiți de nisipul înghețat, Iar tu, pui de val împietrit in așteptare, Îmi spui... Când seaca va izvorul veșniciei ei, Atunci murim amândoi cu lumină-n ochi Și scântei
Din marea...
Din marea de durere Doar pe tine te-am păstrat: Adâncul inimii mele, Valuri pe nisip și iubire. Am ales fără voie să fiu Neputincioasa; Razele lunii, razele lumii Ale mării, ale
Mă mai iubești?
aprind fitilul în inima ta stearpă, sting chibritul în balta de gaz. acum aștept să sară scântei din ochii tăi reci și goi, precum fitilul stins. s-a stins toată flacăra, cade
O clipă
Fluturele, aripi vii, delicate, surâsul morții în zâmbet cristalin; viață și moarte pe aceeași parte, palpabil în neatingere, zboară și vede cum risipim ziua pe care el o trăiește...
Destin
Trăim strâmb Și uităm a cunoaște Dorul de iubire și-adorare. Limitele sunt fragile, Viața li-i imens deșert, Nu-nțeleg a spune Lumii...de ce,cum și cand Trăiesc, Atunci când lumea Nu-i din
Noi
Până la urmă cine suntem noi, Oamenii de rând, Ispășiți in taina lumii cele? Ce căutam într-o viață atât de scurtă? În umbra literei, Slujind Cuvântul, Vreau răspuns și poate
Gheare angelice
Aștept finalul îmbrăcată în mâinile tale, Goliciunea mi-i abstractă, E sinceritatea. În ochii tăi aș face orice pentru tine, Pentru mine aș da orice să te am zâmbind, Să vină sfârșitul, nu mă
Viu
Mort, Zăcând în țărâna zâmbește un vis; Vie... Zăcând în infinit plânge o speranță. Nemuritor, Zăcând lângă mine te legeni în umbra lunii, Și-mi miroși splendoarea, Te lași pe umărul meu și
