Poezie
Elegie
1 min lectură·
Mediu
Simt cum mor...
Murim.
Ba nu!defapt eu vă omor,
dar mor numai eu.
Mă înec în otravă de luciditate și ardoare de prunc
Și simt zimți de salcie împleticiți pe spate.
În adâncuri mă ofer să zbor
Călare pe un murg, călare pe Phoenix-ul mult râvnit.
Și mor...mor mereu, mă sting în ape.
Și nimic nu e aievea
Dar toate se întâmplă,
Toate sunt, copil din mine
TU mori, încă plăpând.
Mă izbesc de zeci de uși inchise
Și salcâmi și amintire,
Mă simt ca și când aș fi cea dintâi și ultima
Cicatrice, rană
În suflete răzlețe.
Am murit
Și sun-a liturghie
Și miros de țărnă-n dar.
Miros de flăcări,
Raiul nu-i de mine,
Și iz de mort...sunt doar un corp lucid
În moarte ni-i scăparea, băiete, în noi nimic nu e.
001797
0