Picaturi de ploaie iti uda grumazul,
Parul tau ud imi atinge obrazul
Plin acum de sincere lacrimi,
Caci te mai vad doar doua ceasuri.
Prin ploaie la tine am venit alergand,
Si tot prin ploaie
Ochii tai verzi ca marea,
Privirea limpede ca zarea
Se oglindesc in valurile inspumate,
Unindu-se cu lacrimile involburate.
Buzele tale saruta fire de nisip,
Trupul tau spre mare se apleaca
Ti-am furat pe inserate un sarut,
Nu stiu gustul sau de ti-a placut
Dar am simtit doua buze catifelate,
Ca doua petale de trandafir parfumate.
Ti-am mai sarutat si ochii,
Verzi ca iarba si
Cerului ma rog in asta noapte sfanta,
Ma scufund in a noptii liniste blanda
Inimii mele ii las poarta deschisa,
Si cu-o scanteie,dragostea sa ramana aprinsa.
Fericirea sa-mi pecetuiasca
Si ai plecat...!
In urma ta tu ai lasat,
Zeci de flori si mii de lacrimi,
Si ale tale toate patimi.
Ai luat cu tine bucuria,
Si ai lasat in urma amintirea.
Regretele sunt prea tarzii,
Iar
Am plans noptile de dor,
Si se frangea al meu amor
Simteam sufletul cum se topea,
Caci tot pe tine te dorea.
Era dorinta arzatoare a iubirii,
Era sufletul in cautarea fericirii
Dar mai era
Sub vraja noptii-nvolburate
Sunt stele multe ferecate,
Pe cerul straniu si pustiu
Privit de mine-ntr-un tarziu.
Prin ceata serii vad o stea
Si parca este steaua mea;
Dar totusi nu-i,si parca
Sub valul marii sade,
O tanara domnita
Ce pe obraz ii cade,
Mereu cate-o bobita.
E lacrima credintei,
E lacrima suferintei
Ce poarta mereu in ea,
Mereu,mereu,marea.
E viata ei
Se-aude-n vazduh un freamat de suflet
Un scancet de copil si-un infundat planset,
Si-un ragnet al suferintei ce-n inima-l port
O ultima suflare a sufletului ce parca-i mort.
In mare se vad
Mi-e dor...mi-e dor!
De doi ochi si doua buze,
De-o mangaiere si de suav amor.
De o privire sincera,timida,
De-o soapta,de-un cantec de iubire,
De-o clipa cu tine,oricat ar fi de mica.
Mi-e
Au fost si mai sunt oameni
Pe pamant,ce poarta durerea,
Ce traiesc in grele patimi.
E trista lumea
Si oamenii sunt secatuiti,
Si asta va fi mereu,pururea.
Au fost si inca vor mai fi
Ani
Dormea totul si noaptea pustie
Era rece si cuprinsa de agonie,
Doar vantul se mai auzea
Cum prin crengile copacilor urca.
Pasarile dormeau si ele
Sub bolta cerului cu mii de stele,
Si cate o
De-as fi un copac,mi-as scrie pe fiecare frunza ca te iubesc si pe fiecare ram as agata toate sentimentele mele.
De-as fi un glob de cristal,as privi numai sufletul tau ce se oglindeste timid si
Din inima iti dau jumatate de suflet,
Si jumatate o hranesc eu.
Din gand iti dau doar putin cuget,
Caci nu stiu de vreau sa fiu a ta mereu.
Iluziile ce le am iti apartin,
Dar sperantele sunt
Te-trebi de-i viata grea-usoara
De ce nu aluneca precum arcusul pe vioara,
De ce nu curge ca apa lin la vale
Si de ce pe obraji ai ale suferintei lacrimi amare?
Te vad nedumerit
Cutreier cu gandul hotarele lumii,
Dar ma opresc unde razele sunt sublime
Unde noaptea pescarusii pot vorbi,
Si undele marii tandru te pot iubi.
Dimineata strans imbratisat te simti,
De razele
Iti dau in dar de ziua ta
Tot ce nu ti-am dat candva.
O inima si-un gand curat
Si-un sentiment in suflet mult purtat.
Noptile cu stele si luna plina
Iti mai daruiesc de ziua ta
