Poezie
In noapte!
1 min lectură·
Mediu
Sub vraja noptii-nvolburate
Sunt stele multe ferecate,
Pe cerul straniu si pustiu
Privit de mine-ntr-un tarziu.
Prin ceata serii vad o stea
Si parca este steaua mea;
Dar totusi nu-i,si parca este
Strecurata-n lumea de poveste.
Prin intunericul tarziu
Vad destinul meu pustiu,
Imi vad soarta si nu stiu
Daca sufletul mi-e viu.
Il simt de parca este mort
E un nimic,dar parca-i tot;
Nici eu nu stiu ce sa mai cred
Parca-i un lung,imens desert.
As vrea o picatura de licoare
Si pe cer sa nu mai fie soare,
Caci ma topesc de-a lui caldura
Si-mi umple sufletul de ura.
Ma uit in sus si tot privesc
La dragul,printul meu ceresc,
Dar el e mort si nu-mi aude
Dragostea,plansul si-ale mele strune.
012929
0
Semnul ăla al exclamării din titlu, nu prea își are rostul, poezia ta e mai sensibilă, iar semnul acela nu face altceva decât să dea impresia unei poezii de disperare, strigăt, sau ceva de genul ăsta. În rest... mai scrie să văd care-ți e linia, sau sfera de acțiune, să-i spunem așa.