Poezii

Picaturi de ploaie iti uda grumazul, Parul tau ud imi atinge obrazul Plin acum de sincere lacrimi, Caci te mai vad doar doua ceasuri. Prin ploaie la tine am venit alergand, Si tot prin ploaie

Ochii tai verzi ca marea, Privirea limpede ca zarea Se oglindesc in valurile inspumate, Unindu-se cu lacrimile involburate. Buzele tale saruta fire de nisip, Trupul tau spre mare se apleaca

Ti-am furat pe inserate un sarut, Nu stiu gustul sau de ti-a placut Dar am simtit doua buze catifelate, Ca doua petale de trandafir parfumate. Ti-am mai sarutat si ochii, Verzi ca iarba si

Cerului ma rog in asta noapte sfanta, Ma scufund in a noptii liniste blanda Inimii mele ii las poarta deschisa, Si cu-o scanteie,dragostea sa ramana aprinsa. Fericirea sa-mi pecetuiasca

Si ai plecat...! In urma ta tu ai lasat, Zeci de flori si mii de lacrimi, Si ale tale toate patimi. Ai luat cu tine bucuria, Si ai lasat in urma amintirea. Regretele sunt prea tarzii, Iar

Am plans noptile de dor, Si se frangea al meu amor Simteam sufletul cum se topea, Caci tot pe tine te dorea. Era dorinta arzatoare a iubirii, Era sufletul in cautarea fericirii Dar mai era

Sub vraja noptii-nvolburate Sunt stele multe ferecate, Pe cerul straniu si pustiu Privit de mine-ntr-un tarziu. Prin ceata serii vad o stea Si parca este steaua mea; Dar totusi nu-i,si parca

Sub valul marii sade, O tanara domnita Ce pe obraz ii cade, Mereu cate-o bobita. E lacrima credintei, E lacrima suferintei Ce poarta mereu in ea, Mereu,mereu,marea. E viata ei

Se-aude-n vazduh un freamat de suflet Un scancet de copil si-un infundat planset, Si-un ragnet al suferintei ce-n inima-l port O ultima suflare a sufletului ce parca-i mort. In mare se vad

Mi-e dor...mi-e dor! De doi ochi si doua buze, De-o mangaiere si de suav amor. De o privire sincera,timida, De-o soapta,de-un cantec de iubire, De-o clipa cu tine,oricat ar fi de mica. Mi-e

Au fost si mai sunt oameni Pe pamant,ce poarta durerea, Ce traiesc in grele patimi. E trista lumea Si oamenii sunt secatuiti, Si asta va fi mereu,pururea. Au fost si inca vor mai fi Ani

Dormea totul si noaptea pustie Era rece si cuprinsa de agonie, Doar vantul se mai auzea Cum prin crengile copacilor urca. Pasarile dormeau si ele Sub bolta cerului cu mii de stele, Si cate o

Din inima iti dau jumatate de suflet, Si jumatate o hranesc eu. Din gand iti dau doar putin cuget, Caci nu stiu de vreau sa fiu a ta mereu. Iluziile ce le am iti apartin, Dar sperantele sunt

Te-trebi de-i viata grea-usoara De ce nu aluneca precum arcusul pe vioara, De ce nu curge ca apa lin la vale Si de ce pe obraji ai ale suferintei lacrimi amare? Te vad nedumerit

Cutreier cu gandul hotarele lumii, Dar ma opresc unde razele sunt sublime Unde noaptea pescarusii pot vorbi, Si undele marii tandru te pot iubi. Dimineata strans imbratisat te simti, De razele

Iti dau in dar de ziua ta Tot ce nu ti-am dat candva. O inima si-un gand curat Si-un sentiment in suflet mult purtat. Noptile cu stele si luna plina Iti mai daruiesc de ziua ta