Diana Rizoiu

Mersi! Mă bucur că ptivești viața cu atâta speranță și că o trăiești. Bravo!! Eu am 16 ani și deja am în minte o mulțime de gânduri din cauza cărora să nu mai trăiesc viața cu atâta dorință. Aș vrea să o privesc și eu atât de optimist. Îmi dau seama că mai am până să realizez ce ai scris tu în \"De ce țipăm?\". Păcat că eu nu mai am voce ... Ș când stau și mă gândesc că un singur om m-a adus în starea asta ... și din cauza lui nu mai pot privi binele din jurul meu. Iubirea ucide!

Măi, Liviu ... știi că ai chiar foarte mare dreptate? Eee ... era o întrebare retorică. Normal că știi, dar nu știi ce impact a avut textul tău asupra mea. Chiar m-a mai trezit la realitate, sincer!!! Îți mulțumesc mult, de acum voi știi să ascult și să primesc totul, dar mai ales să aștept. Succes în continuare ... și am o întrebare: câți ani ai? Vreau doar să văd cât de mult ai trecut prin viață ca să gândești așa. Poate eu mai am mult până să realizez ... sau ar fi trebuit să realizez până acum ... oricum aștept să răspunzi ...

cât de frumos ...

Să-ți spun sincer ... când mă apuc să scriu, nu am în minte decât primul, cel mult al doilea vers și o idee ffff generală asupra poeziei. Odată ce scriu îmi vin și celelalte versuri ... iar o poeziei o scriu în cel mult 5 min pentru că nu mă opresc niciodată să mă uit ce am scris, dacă e bine și o citesc la sfâerșit ... nu știu dacă e bine, dar simt că dacă o corectez prea mult nu mai exprimă aceeași idee și o stric mai mult.

OK ... deci ... dorindu-mi prea mult să fie cald (pentru că îmi era mult mult prea frig), dorința mi se îndeplinește și totul se topește, dispare, pleacă, pt că nu mai sunt înghețate. Atunci sufăr și mai mult, știind că de cald nu pot muri și tot ce mă făcea fericită a dispărut de lângă mine. În acele momente îmi doresc să fi lăsat frigul să pătrundă în mine, să nu-mi fi dorit să vină căldura, și să fi murit de frig, dar cu tot ce mă făcea fericită lângă mine.

Mulțumesc din suflet pentru cuvintele atât de frumoase!

cam așa ceva ... înțeleg ce vrei să spui cu ultimul vers, dar eu mă refeream la faptul că mai bine muream înghețată, de frig, cu tot ce aveam, păstrat așa cum îl adusese fericirea. Acum, odată ce totul s-a dezghețat, am murit pentru că s-au dezghețtat și lucrurile care erau frumoase și au murit și ele. Nu mai bine muream fericită, de frig, cu tot ce era frumos lângă mine?
Mersi oricum fff mult pentru comntariu.

Mersi!! Și din comentariul doamnei Cristiana am învățat cel mai mult, am învățat în primul rând cum trebuie o poezie să placă cuiva și cred că asta e cel mai important. Îți mulțumesc și ție că te-ai oprit să-și lași gândurile în această căsuță și îți mulțumesc pt gândurile bune!

citesc*

Am citit \"Domnișoara Christina\" de 3 ori și mă gândesc să o mai citesc o dată! Este cartea mea favorită pe care vreau să o citesc de câte ori pot. Știu că povestea mea este inspirată din Mircea Eliade pentru că el este scriitorul meu preferat și de fiecare dată când cir\'tesc o carte de-a lui, pur și simplu nu mai există nimic în jur. La fel ca în \"La țigănci\" ... mortul care trăiește viața din viitor în vis și care pleacă cu trăsura împreună cu Hildegard. ABSOLUT SUPERB!
Știu că dialogurile (și mulțumesc pentru precizare) sunt destul de puerile, dar am vrut să mă concentrez asupra ideii de \"am murit așteptându-te\" și pe ultimul paragraf care descrie fantasticul.
Mulțumesc pentru aprecieri și pentru faptul că mi-ați recomandat \"Domnișoara Christina\", carte pe care o ador ... și exact asta vroiam ... ca ideea textului să semene ușor cu cele ale marelui scriitor, care a fost Mircea Eliade!

insignificantă*

Știu că sunt mult prea ingsinificantă să scriu ceva despre acest mare scriitor, care pentru mine este și mai mare, om pe care îl consider un adevărat părinte al prozei fantastice! Ador operele lui și le citesc cu sufletul la gură ... am citit \"Nopți la Serampore\" mai demult ... am rămas profund impresionată de fantasticul din niște fapte atât de reale. Este absolut genial. Îmi place partea când cei trei și cel care conducea mașina ajung într-un loc pe care nu îl cunosc. Trebuie să recunosc că partea în care ajung în acea casă și pașii pe care îi parcurg acolo, mai ales discuția cu stăpânul casei, despre care aflu mai târziu cu stupoare că era mort, pur și simplu mă fac să mă transfer în acea lume a acestui scriitor care, trebuie să recunosc, este singurul care mă poate face să \"savurez\" o operă literară așa ca ale lui. \"Nopți la Serampore\" este o adevărată operă literară și te transferă din lumea reală în lumea fantastică fără să-ți dai seama. Fără să mai vorbesc despre explicațiile de la sfârșit, care sunt reale și care te fac să tremuri și mai mult. Mircea Eliade a fost și va rămâne scriitorul meu preferat!

Nu fi răzbunător!! S-ar putea ca dușmanul tău să fie singurul care te poate ajuta :-) După titlul textului îmi dau seama că și iubirea și ura te fac să suferi ... dar ce te face fericit?!

Nici nu mai știu ce să spun, sincer ... le mulțumesc tutror pentru părerile bune sau rele. Se pare că totuși nu așa se scrie o poezie (deși este singura poezie la care am avut astfel de comentarii). Promit că voi scrie acestă poezie așa cum trebuie, cu alt titlu și cu subtitlul \"Starea de iubire\"! Mulțumesc încă o dată pentru sfaturi pe care sunt sigură că le voi respecta de acum încolo când voi avea impulsul să-mi pun sentimentele pe foaie voi știi cum să le scriu astfel încât să le simtă și alții.

Mulțumesc pentru aprecierea sinceră! O să încerc să iau în seamă cuvintele dumneavoastră. Tocmai asta aștept de la acest site: să îmi fie criticate poeziile și să mi se spună ce ar trebui să schimb și ce nu! Poate am exagerat și eu ... Mulțumesc mult încă o dată!

Îmi cer scuze pentru că mi-am exprimat sentimentele pe o foaie de hârtie și i-am lăsat și pe alții să le descopere. Tocmai în asta constau poeziile mele: îmi pun sufletul pe foaie! Asta am simțit, asta am scris. Îmi pare rău dacă unii consideră că sentimentele mele se pot compara cu ale unui câine sau ale unei râme.
Uneori se pare că mai și greșesc. Încă o dată îmi pare rău și mulțumesc pentru aprecieri!

Îmi cer profund scuze!

De fapt când iubești totul e frumos. Felicitări, îmi place poezia foarte mult. E atât de ... optimistă! Mă face să mă bucur cu gândul la iarnă. Mersi!

Superb, absolut! Și pentru 14 ani chiar scrii superb. Și nu te gândi că având această vârstă trebuie să fii inferior. Nu, nu e așa. Poate că un copil valorează mult mai mult decât un adult, sau decât cineva care nu valorează lucrurile simple.
Bravo și succes în continuare.

Am 16 ani ... hmm ... oare asta era vârsta pe care ți-o inspiră poezia mea? Mersi mult de tot pentru aprecieri!

îndoiesc*