Diana Rizoiu

Din contră, o să mă bucur foarte mult. Mulțumesc pentru părere :)

Nici măcar nu m-am gândit la Bacovia, am scris poezia pur și simplu... dacă nu a ieșit... poate altele...

Alex, eu îți mulțumesc pentru comentariu, pentru locurile în care ai fost de acord cu mine, dar și pentru cele în care nu ai fost de acord. Oricum, din moment ce le-am scris, acestea sunt părerile mele și sunt destul de încăpățînată ca să mi le schimbe cineva. Îți mulțumesc în orice caz pentru încercare și pentru că mi-ai spus și punctul tău de vedere. Cât despre cârcotaș... nu am cum să nu te consider dacă așa ești :) Mă bucur că te-ai oprit să-ți lași impresiile!!

Simona, în nici un caz nu m-am supărat... doar că astea erau sentimentele mele... și gândurile pe care am încercat (dar se pare că nu am reușit) să le transpun într-o poezie... îmi pare rău că la tine nu am reușit să ajung prin ele... poate alte poezii îți vor plăcea. :))

Ultima strofă mi se pare chiar inspirată... cât despre restul poeziei... trebuie să mai lucrezi!! Succes în continuare și încearcă să găsești cuvinte cât mai sugestive cu ajutorul cărora să exprimi cât mai plăcut și sugestiv sentimentul.

Are profunzime... emană mister, îmi place! Bine ai venit!

Un început bun... îmi place poezia, mai ales versul în care spui că \"în noi ninge cu sânge\", ultima strofă este cam simplă, dar cu timpul... bine ai venit! Și succes în continuare!

Nu știu dacă moartea poate fi o păcăleală, dar știu că moartea e șefa celui mai important joc: jocul cu viața! Mi-a plăcut poezia.

Prin inocență înțeleg tot ce este pur și nu a cunoscut răul, cineva care nu știe să sufere, care crede că lumea e un mare glob de cristal... Îți mulțumesc pentru aprecieri!

Măi Costin, eu am 16 ani (ai spus undeva de fratele tău de 15 ani) ... nu că ar avea vreo legătură cu ce ai comentat tu, dar mă gândeam că poate nici nu am iubit așa cum poate a reieșit din poezie. Pe tine, din câte am înțeles, te-a deranjat că am exprimat mult prea pueril aceste sentimente și că nu am știut să arăt cât de mult l-am iubit și câte lucruri făceam împreună. Lasă-mă atunci să-ți spun că nici măcar lucrurile de acolo nu le-am avut...

În nici un caz nu m-am supărat pt comentariul tău, dar deja știu că de multe ori nu prea știu cve să exprim în poezii. Asta e! Unele îmi ies, altele nu! În orice caz poezia este scrisă anul trecut (de școală) și am vrut să o pun și aici neschimbată, pentru că nu reușesc să schimb ce am simțit. Da, sunt de acord cu tine, e prea seacă. Poate aici nu am reușit să-mi \"arunc\" sentimentele pe hârtie.

Dacă îmi spui însă că ai mai citit și alte poezii ale mele, atunci înseamnă că nu scriu chiar așa rău... câteodată... :))

Am învățat k nu merită deloc ... nu mai vreau fericire de moment, vreau fericirea pe care am găsit-o acum. Mulțumesc pentru comentarii.

Raul, voi încerca să mă obișnuiesc să nu mai pun spațiu înainte de puncte, puncte! Doar că așa m-am obișnuit ... voi schimba, mulțumesc!

mulțumesc pentru că te-ai oprit să-mi lași părerea ta! :)

să facem toți patru o poezie ar fi mult ... totuși, când vrei spui ... mie, lui Alex, lui Raul ... cui vrei ... și facem și cu tine o poezie! :)))

hmmm ... așa e, cnd închizi ochii nu vezi nimic ... și dacă stai să te gândești logic, nu filozofic, asta vezi, pe tine. Dar nu e așa, dă-mi voie să te contrazic cu părerea mea, tu, eu, oricine nu e un nimic ... niciodată nu va fi

Foarte frumos! Pe cuvânt că mi-a plăcut mult de tot poezia. Pentru că arată un adevăr alături de care trăim, dar de care nu suntem conștienți, realitatea nu există, realitatea o vedem doar atunci când nu suntem conștienți că o vedem.

îmi place ... așa e. Păcat că în mare totul se dizolvă cu timpul ...

cam simplu ... dar îmi place confuzia creată ... exact așa se exprimă de fapt iubirea: \"zâmbet de ceață\".

poezia ta mi-a amintit de un citat din \"Alchimistul\" de Cohelo: \"Indiferent ce face, orice om de pe acest Pământ joacă un rol principal în Istoria lumii, a spus el. Și, firește, nu știe acest lucru.\" Orice om se naște în centru, fără nimic ... doar el și ce îl înconjoară. De fapt, atât are nevoie pentru a ajunge la ceea ce toți am vrea să ajungem: FERICIREA! El și ceea ce în înconjoară. Omul joacă rolul principal fără să știe, pentru că dacă ar știi, rezultatul nu ar mai fi același.

Îmi place! BRAVO!

Știți ... chiar ar fi interesant să facem o poezie în trei (dar fără rimă, că mă ucide rima asta). Când aveți inspirație spuneți! Eu sunt întru totul de acord!

mulțumesc! mă simt și eu mai bine că am renunțat la acele descrieri, care mi-am dat și eu seama ca erau plictisitoare privite obiectiv.