Jurnale

Astăzi alerg să culeg ultimele fărâme din ceea ce numeam o viață plină de neajunsuri, Nu-mi domolesc pașii și nici nu-mi pun piedică gândurilor zănatice, prea vesele și neroade Voi lua resturile

DMDiana Mihai

0

0

Doar gândul mai trece prin mine ca pumnalul unui vânător, îmi sfâșâie timpul și îl face mărunt ca anii să îmi pară pierduți... A trecut un veac și o vreme de când aștept universul să cadă. Și ce

DMDiana Mihai

0

0

Am plecat la drum, călcându-mi în picioare gândurile tocite de atâtea revizuiri Am vrut să frâng ultima rază de lumină și mi-am ars degetele cu tăcerea pictată de ele Nu-mi smulge țărușul din

DMDiana Mihai

0

0

Se scurg secundele ca frunzele pale după bruma ce-a îngropat astă-noapte ultimii pași ce-i număraserăm împreună după o țigară fumată pe fugă Mă uit la ceasornic clipă de clipă nu dăngăne și nu

DMDiana Mihai

0

2

Lasă-mi din toate o frunză Nu cer imagini, șuvițe Sau scrisori parfumate de tine, O frunză culeasă din parcul în care Ne odihneam seară de seară visele (Cuvintele erau prea departe) Iar

DMDiana Mihai

0

0

Nimic pe lume nu doare mai tare decât urmele tale cu talpile goale, ce strivesc cu patos ultima frunză căzută din palma întinsă în fața altarului tău... Nimic nu mă ține, nimic nu mă oprește, să

DMDiana Mihai

0

0

S-a lăsat cortina nopții din nou. N-am reușit să-i țin sforile toate și a căzut ușor peste noi. Am zâmbit, am cântat, am dansat în neștire pe scena improvizată a vieții în doi. Interpretam roluri

DMDiana Mihai

0

2

Am început să putrezesc, doar brațele și capul îmi mai pot sluji spre a te recunoaște. Când n-or mai fi ochii, degetele ți-or desena conturul binecunoscut cu ani de-a rândul. Nu mai am nici sex,

DMDiana Mihai

0

0

M-a surprins de dimineață, când îmi scosesem masca Și-o lăsasem la înmuiat, Își pierduse farmecul, nu mai dădea viață rolurilor aiuritoare. A intrat fără să bată la ușa așteptărilor

DMDiana Mihai

0

0

Pe fondul nopții apărură iar mici pete cenușii, invadând haotic liniștea sufletelor întârziate încă, în gara orșului trist. Fata privea pe fereastră, cercetând căderea lină a

DMDiana Mihai

0

2

Vântul lovește surd ultimele frunze ce se agață cu disperare de ultimul fir de lumină. Noaptea cade iar, ca o cortină la sfârșit de an. Sub pașii grei ai trecătorilor întârziați,

DMDiana Mihai

0

1

Ninge...Atât de frumos ninge, încât îmi închid ochii în fața acestei frumuseți; singurătatea nu m-a copleșit încă, dar sufletul meu dezgolit plânge lacrimile adâncului meu, nu cunosc nimic din

DMDiana Mihai

0

0