O frunză

Lasă-mi din toate o frunză Nu cer imagini, șuvițe Sau scrisori parfumate de tine, O frunză culeasă din parcul în care Ne odihneam seară de seară visele (Cuvintele erau prea departe) Iar alții ca noi își plimbau tăcerile Pe sub castanii în floare. Nu-ți cer sărutări, nici promisiuni deșarte, Priviri ce m-ar unge pe suflet (De-acum mulți ani înainte). Dă-mi doar o frunză Presărată cu aduceri-aminte. Nu vreau să-ți pătez amintirea Þipând că ai fost sau că ești, Doar frunze să-mi cadă pe umeri Și vântul să-mi bată în plete Îmi doresc... 14 septembrie 2007