Mediu
Te aștept să vii, la fel ca-n prima zi
Și totul, parcă, încet din mintea mea s-a stins.
Te-ai dus și tu, s-a dus și amintirea-ți
Uitându-mă în beznă, râzând m-au părăsit.
Și mi-au rămas alături nebunele cochete,
Tristețea, frica și mânia, fidele-mi plâng,
Îmi șterg din ochi mândria de-a fi ceea ce sunt.
Dansează languros și falnic, parcă bete
Pe un coșciug ce încă nu a fost închis.
Involuntar, doresc să mângâi cu ochii cadavrul,
Mă îngrozesc de chipul ce mi-l văd.
Aș vrea să strig, să fug, să sparg paharul,
Căci s-a umplut și-mi vor șopti că au învins.
Tu nu mai vii, dar parcă am uitat
Nu știu dacă am pierdut sau de am câștigat,
Sfârșitul a născut din nou un început...
E prematur, c-o inimă de sticlă
N-oi mai simți nicicând ce am avut.
Mă pierd în miile de tonuri
Ce-mi poruncesc puternic să le ascult,
Mă camuflez zâmbind, în alte roluri
De existența nulă, să m-ascund.
Dar tot aștept, la fel ca-n prima zi
Și poate nu-i decât un vis,
Cel de-a trăi!
023.701
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Diana Mihai
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 178
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Diana Mihai. “Asteptare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-mihai/poezie/56661/asteptareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IBEu cred ca ar fi bine sa incerci sa faci putina curatenie in text, altfel ideile bune se pierd intr-un discurs aproape demagogic
0
Ai idee ce e poezia și asta e bine. Tot ce pot eu să-ți cer este să nu lași rima sau măsura versului să constrângă ideea. Să nu frângi cuvintele doar pentru formă, să lași poezia să respire alb sau aproape alb.
Îmi place ce-am văzut aici.
Aștept să mai scrii.
Andreea