Însă

începutul nu mi se pare prea fericit ales. continuarea însă m-a surprins în mod plăcut.
\'oamenii își plimbă copiii
cu barca pe sângele nostru\' este o imagine foarte bună ( eu aș fi pus luntrea în loc de barca pt. o imagine mai puternică ) care sugerează, cumulând și restul poeziei, trecerea inevitabilă a timpului nu prin fața ochilor ci prin ființa fiecăruia în fiecare lucru existând definiția întregului univers. de aceea e posibil ca fiecare să vadă același lucru în noaptea lui.
seară bună

iti multumesc pentru \"luntre\"...simteam necesitatea unei inlocuiri, insa nu gaseam varianta; ai deslusit sensul; odata cu trecerea timpului perceptia lucrurilor intamplate devine familiara, comuna, iar dincolo de irisi noptile se contempla impreuna.
Gand bun!

Diana,
Expresivitate și autenticism deosebit care emoționează și dezvăluie sensurile adevărate ale scriiturii:

\"eu nu am născut niciodată
aș fi putut să îmi despart pruncii
pe litere, fiecare cu câte un sens
așezat pe linia palmelor\"

Adulmecat, citit, inhalat, absorbit pînă în linia palmelor...

zambet si multumiri.
Gand bun!