Breakfast

sunt grâne așa de mănoase pe la voi, pe-acolo!

\"fără a clinti egretele tâmplei\"
\"tu
îmi așezai buzele
în triunghi de tăcere
sărutându-mi prezența
în isoscel\", sunt construcții stângace.

în rest, parcă s-ar simți ceva parfum de femeie printre spice date-n pârg!

grane manoase sunt, slava Domnului!
Uneori le cultivam cu stangacie, e drept! E mai bine decat sa le lasam de izbeliste. Poate la anu\' fi-va recolta mai laptoasa!
Gand bun!

Diana,

acest mic dejun al unei iubiri e bine scris, e frumos simțit. Îmi place în special prima strofă, mi se pare că pierzi un pic cu acel \"tu și eu\". În rest textul degajă nostalgie, feminitate, atemporalitate...

Prietenesc,
Alina

multumesc pentru trecerea incurajatoare; ai dreptate, \"tu si eu\"-ul segmenta curgerea; am renuntat.
Gand bun!

bine că nu e vremea recoltei, că ar strica secerătorile toate cuiburile de dropii și prepelițe, și-ar zburătăci, săracele, taman în slava cerului, de teamă!...

tocmai ti-am cetit mesajul si zau ca nu pot sa nu te intreb care-i povestea cu vremea recoltei si mai ales, cu teama saracelor zburatoare?

Diana, Ioan Peia deplânge faptul că nu e vremea secerișului pornind de la fotografia ta din biografie. Subscriu și eu la durerea lui cu mențiunea că mi-ar fi plăcut să fiu cu capul în nori:)
Pe de altă parte poezia ta pare a fi un peisaj matinal în centrul căruia se află nelipsita ceașcă de cafea. Probabil mesajul ar fi putut fi ceva mai puternic pentru a da consistență poeziei. E o simplă părere de nespecialist.

cate dezordine in gandurile mele....nici prin cap nu-mi dadu!
Revenind, parerea ta conteazeaza. Vei vedea!
Iti multumesc!