Diana Lorena Țugui

Dana,poemului acestuia ii bate inima si nu e patetic
Nu am prins vremurile acelea,nu stiu nici macar cum arata o cartela,dar stiu cum e acum si imi dau seama ca mai am multe alegeri de facut,mai pot inca sa plec de aici.Si totusi nu stiu cat as mai ramane om daca as face-o.Ar trebui sa ma enervez rau de tot si apoi sa inceapa sa ma doara oamenii astia badarani,hotii si cersetorii si batranii murind singuri in case de gheata si absurdul asta si tot.
Pentru ca nu pot sa fac nimic.Tu ne-ai dat azi Romania sec XXI asa cum e pentru tine,dar sentimentul autentic ne-a facut sa intelegem:) Multumim,Dana.
ps:pentru mine tara asta inseamna mai ales limba romana...pentru ca nu pot simti sau gandi in alta limba

Dan Muresan,
Am tinut cont de observatiile tale si am modificat
-orasul pentru ca il mai folosisem undeva si imi dadea senzatia de vers deja ,,purtat\'\'
-neputinta si refuzul le las ,sunt ale mele,ma chinuie trebuie sa fie aici(poate in alta forma sau spuse altfel,dar acum nu imi vine in minte alta formulare)
-leul ma trimitea cu gandul la fricosul din Vrajitorul din Oz dar daca nu ti-a placut,inseamna ca are ceva suspect si sunt eu prea subiectiva.
In concluzie,iti multumesc pentru lectura si pentru semn,orice cuvant ma ajuta(sa urc sau sa cobor trepte).
sincer,
Diana Tugui

M-ar ajuta poate niște sfaturi...

...pentru rabdare,pentru intelegere,pentru semn... multumesc Angela:),inseamna mult...
cu drag,
Diana

Mi-a placut ,,iscalitura\'\' aceasta pentru ritmul ei,pentru culorile si aroma pe care le aduce.Se pot invoca motive cum ca exprimarile de genul ,,foc printre stele\'\' sau ,,vise oglindite\'\' sunt prafuite,dar se integreaze bine in poemul tau fara sa devina cliseu.
La prima lectura ma luam putin de tomata aceea,dar daca toamna se coace,de ce sa nu fie si legume aici?Singura aceasta denumire aduce vara in poemul tau.Deci nu mai am nimic cu ea,ba chiar ajuta si e simpatica:P
In schimb,nu ma impac deloc cu acel ,,dans argintiu\'\' si asta nu pentru ca nu stiu sa dansez ,,ca la carte\'\',ci pentru ca se desprinde de versurile de dinainte. Poate fi alt fel de dans(cu toate ca am vazut rima) sau o alta miscare decat dansul...
In rest mi-a placut poemul,e un fel de joc interior de-a anotimpurile,colorat si inmiresmat(scuza-ma daca ma repet).
sincer,
Diana Tugui

ps:de ce ,,iscalitura\'\' in titlu?(suna cam invechit...)

Tu dai poeziei ce este al poeziei,Dana...cuvintele sunt intr-o ordine perfecta,nu exista reprosuri nici pentru forma nici pentru continut ,care se imbina tiptil si armonios:P...Ma impresioneaza starea,cum poti sa sugerezi atat de bine nostalgia,tristetea stari care se sustrag din raza privirii noastre interioare exact cand vrem sa vorbim despre ele.La tine e si tacere,e si resemnare,parca,dar e si sentiment pur(cu toate ca nu e fericire si nici ceva frumos de trait,e frumos de citit).
Si cate se mai pot spune...imi cer scuze daca nu este un comentariu complet,ca nu dau citate dar poezia asta e un intreg care se tine de mana,isi ia o ,,pereche de aripi nevazute\'\' si...
Cu drag,
Diana Tugui

MI-e cam frica sa scriu aici,stiind ca nu ar fi nici macar inceputul:atatea sensuri,calme si pasnice la locul lor in universul Danei,incat nu ajung nici o mie de ochi transparenti larg deschisi sa le cuprinzi pe toate
Citatele nu isi au rostul,poezia vorbeste singura,se autoprezinta,se inclina,calatoreste;e toata viata poetului aici,cu reusitele lui unice( ,,eram zei și habar n-aveam despre lucrul acesta eram zei și bucuram oamenii\'\'),cu aparentele lui esecuri, ,,țări fără nume străbătute ani la rând împreună\'\'; interesanta calatoria poemului de la un fel de final,de oboseala catre nastere ,,și ne-am întors acasă în locul nașterii dintâi și de pe urmă
ca într-un loc străin săracul risipitorul și fiul\'\'.Dar drumul inapoi nu promite nimic :
,,nu mai era nimeni și nimic pentru noi acolo
pe o piatră albă am stat și am privit drumul
pleca de la noi înspre iarnă
nu se va mai întoarce și nici nu îl vom mai urma
cu gândul sau pasul\'\'
,,Explicatia\'\' din finalul poeziei tradeaza oboseala pe care calatorul o ascundea printre momente de intoarcere,in intuneric.Se arata ca arta poetului nu este de fapt,de ajuns,cum s-a crezut:,,noi am oftat înspre zori fără teamă acesta era sfârșitul ne puteam întoarce la treburile noastre
nu se întâmplase mai nimic între timp\'\'.
Dar Dana,asta e o falsa impresie:),poezia nu inseamna hartie,inseamna o viata intreaga si ne dovedesti frumos asta:)
Nu stiu cat de mult inseamna stele acestea pt o poezie,probabil ca e o anumita satisfactie,dar cel mai mult conteaza daca ne pune pe ganduri si daca iti place tie(ca sa nu o mai numesti ,,poezea\'\':D)
ps:imi cer scuze ca ajung asa tarziu

nu l-am primit mostenire de la un francez,desi mi-as fi dorit,o ador pe profa de franceza:P si am fost ,,obsedata\'\' de versul asta din melodia lui Sardou: http://fr.youtube.com/watch?v=vQONUZz-xas sper sa-ti placa:),asta daca iti place intr-un fel si franceza.
In legatura cu titlul,iti multumesc pt sugestie,voi stoarce putin sensurile si o sa gasesc altceva...numai timp sa fie...maine e deja 15...dar..ce tot spun..pt poezie e timp intotdeauna;)...o seara buna si tie.Multumesc pentru lectura.
Cu drag,
Diana(+Lorena,vrei tu sa fie complet)

Poezia aceasta aduce o copilarie altfel,atat de apropiata de pamant si de marile sensuri ale lumii,de divinitate,inconstient si simplu:,,așa raiul meu a început la naștere
și s-a îngrămădit în miile de priviri
din zi și din noapte din somn și din veghe
din nori și din meri și ale pisoilor dolofani
și ale greierilor și ale prietenilor și-ale icoanelor
și-ale ușilor casei\'\'.
Bucuria copilului imbogateste sufletul adultului ,,le port cu mine și îmi respiră prin piele
prin fluturi prin fiecare sărut în care sărut
zorile
umbrele
lacrimile.\'\'
Frumos.
Cu admiratie,
Diana Tugui

Domnule Paul Bogdan,
iată varianta definitivă
nu stiu ce mai are in comun cu celelalte versuri dar in orice caz am pornit de la cele vechi care mi-au sugerat cate un cuvant pentru aceasta.Sper sa fie mai bine.
Va multumesc inca o data.

Ritmul poeziei e simplu, firesc, putea avea si 100 de versuri poezia aceasta si tot nu ne-am fi plictisit citind-o:P
E un ton de repros, o oarecare tristete, asteptare, imaginile sunt puternice, interesanta abordarea nasterii aici
,,ai țâșnit ca o larvă pe care o creșteam în uter și nu știam de ea
îmi va rămâne semn
ce voi spune oamenilor când mă vor întreba
parcă și văd cum se vor opri curioși prin Piața Romană
spunând: priviți femeia cu uterul gol
cu pielea căzând
un cocun care te-a purtat ani de zile
până când ai lăsat cearșafurile mototolite
ca pe niște zdrențe în ziua nașterii\'\'

Un poem impregnat de feminitate si sensibilitate, sincer fara sa fie vulgar, ceea ce e de admirat (doar traim in sec XXI cand se poate spune orice oricum oriunde)

sincer-sincer,
Diana Tugui

ps:chiar merita un titlu poezia aceasta:)

Da,e o incurajare care nu are timp,vine de demult si din viitor si se intalneste cu noi aici,in prezentul poeziei tale;sa stii Dana ca nu pare veche:P,desi titlul cine stie in ce epoci indepartate ne ducea cu gandul.Increderea ca vom afla ,, taina ieșirii din noapte\"este marturisita cu forta si fragilitate(la tine se impaca contariile astea si rezulta ceea ce ne incanta pe noi).Si cate se mai pot spune...:)
cu drag,
Diana