Poezie
Iscălitură pe un portret cu ochi verzi
1 min lectură·
Mediu
Portotârziu e soarele meu
Aprins peste lume
Din inima mea se scurge mereu
Ceva fără nume.
Ca un lemn
Ca o piatră
Ca o tomată.
Miroase a culori ce nu există
A vise oglindite în batistă
A gust negru de cort strâmb
A cocean proaspăt rupt de porumb.
Ca un lemn
Ca o piatră
Ca o săgeată.
Și toamna soșeste cu mersul tarziu
Tăcerea pocnește in foc argintiu
S-a copt amarbastrul, e neiubiniu.
De ce te-am pictat? Îți spun drept nu mai știu.
013.456
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bogdan Vulcan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Bogdan Vulcan. “Iscălitură pe un portret cu ochi verzi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-vulcan/poezie/1822581/iscalitura-pe-un-portret-cu-ochi-verziComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

La prima lectura ma luam putin de tomata aceea,dar daca toamna se coace,de ce sa nu fie si legume aici?Singura aceasta denumire aduce vara in poemul tau.Deci nu mai am nimic cu ea,ba chiar ajuta si e simpatica:P
In schimb,nu ma impac deloc cu acel ,,dans argintiu\'\' si asta nu pentru ca nu stiu sa dansez ,,ca la carte\'\',ci pentru ca se desprinde de versurile de dinainte. Poate fi alt fel de dans(cu toate ca am vazut rima) sau o alta miscare decat dansul...
In rest mi-a placut poemul,e un fel de joc interior de-a anotimpurile,colorat si inmiresmat(scuza-ma daca ma repet).
sincer,
Diana Tugui
ps:de ce ,,iscalitura\'\' in titlu?(suna cam invechit...)