Inscriptie pe un penar

intre versuri. Cand exista rima cand nu.
Uite ceva asemanator dar cu mai multa cursivitate si rima pusa la locul ei.

Uragan

Rãsari în crunta-mi dimineațã
Cum soarele crește din mare,
Rãsari precum amorul
În inimi mișcãtoare

Rãsari cum dulce-a primãvarã
Așterne verde și speranțã,
Cãci ieri în viața mea
S-a rãstignit - o iarnã

Rãsari ca o nãlucã-n viața mea,
Rasari cum nici nu am visat
Înmãrmurește clipa
Alungã-mi încruntarea

În vânt zglobiu eu mã prefac
Privirea ta dacã-i magie
Aleator cu tine voi valsa
Purtându-te spre nori.

uragan ăsta e scris, cumva, de tine?

textul de mai sus trebuia trimis la atelier. pe lângă anacronismul expresivității, are gâtuiri la nivelul ritmului - după cum observi și tu

dar... poemul ăla pe care-l dai exemplu cine l-a scris?

Ai ochi bun. Acu\' doi ani.

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/14434/uragan/1

oi avea eu ochi bun, dar eu nu cred că l-ai ajutat deloc pe Bogdan cu exemplul tău... nu te supăra pe mine că-ți spun asta. pe lângă faptul că, strict deontologic vorbind - ca să zic așa - eu n-aș exemplifica niciodată cuiva ceva legat de poezie folosind propriile-mi versuri. chiar dacă ar fi prima chestie care mi-ar veni în cap.

oarecum, ai dreptate. Priveste insa structura versificatiei. De unde sa-i scot omului ceva asemanator ca structura? El nu trebuia sa stie ca-s versurile mele.

hai să desfacem poezia atunci și să vedem ca mesajul ei este într-adevăr de atelier:

# strofa 1: (sens) căutarea unei legături ascunse, căutarea unei trăiri intense (semn-de-carte; nopți vii; copii; n-am de unde); alternanță alb-rimă;
# strofa 2: vânt roz (?) - neconcordant (amestec de alb-roșu, moarte-viață, este culoarea unei trăiri amorțite; uneori rozul simbolizează delicatețea, trăiri ascunse, dragostea, la pol opus artificialul, vulgarul); \"de-odinioara de niciunde / de departe poezii\" (?; rupere de ritm; incoerență dublă - sens-formă); alternanță alb-rimă prin asonanță (vii-\'zii)
# strofa 3: gri-târzii (nu este rimă; deci rimă-alb); lac_cu (cacofonie prin pronunție); lacul cu nuferi (nu nufăr, că nu-i doar unul!; dacă ar fi fost unul era baltă; și nici aia); lins violet pe nori târzii (nufărul, nu?; ei!); eu nebun-pion, tu cufăr-lacăt verde (sens?), dar apoi cu lacul cu nufăr (!) ce-ai avut - că nu se prea potrivește (sens???); (luntre-frunte-unde-carte rime prin asonanță, cel mult; nufăr-cufăr - nici o asonanță cu cekle de mai sus - prozodic - rimă-alb strofa 3; și rupere fața de incercarea de versificație per ansamblu)
# strofa 4: alb-rimă (cu schimbarea rimei din strofele 1-2-3; *ii; de unde altă rupere de ritm); cel mai bun vers până acum e aici - \"Strâns în piept salți ca o luntre\" - deși nici acesta nu-i spectaculos; lan domnesc (??? de ce?); final sec (a se citi \"fără miez\").

concluzie 1+2+3+4 = atelier.

cu respect,
pt.

Vrei să mă apuc de disecat și poezia ta GA, dacă tot ai afișat-o aici cu atâta dezinvoltură, drept exemplu prost (!) către un poet și el incepător?
Toți avem stângăcii la începutul scrierilor; și eu am avut; dar nu am venit pe poeziile altora să-mi fac reclama la stângăciile mele trecute!
Și nu văd rostul acestui gest (de a face așa ceva).

același,
pt.

intentia nu era reclama.

Nimeni nu te ajuta. Nimeni nu iti lumineaza calea. Nici macar un ghiont. Toata lumea trece indiferenta asteptand un mare poet... o mare lucrare.

deci tua ia fost lumina, ajutorul sau te-ai înscris în cercul strâmt și cenușiu (a lui nimeni)?

același,
pt.

p.s.: sublinierea unor defecte poate l-ar fi ajutat, ce zici?; nu cred, sincer, că exemplul tău l-a dus un pas mai departe.

deci tu ai fost lumina etc.

aruncati tentaculele ironiei asupra mea, prea insistent. Am facut ce am putut.

Scuzele mele sincere!

Și către dnul. B.Vulcan - nu trebuia sa disec un text poetic pentru a demonstra ceva negativ; toti avem stângăcii, iar eu încă le mai am.

La fel îmi cer scuze față de dnul. A. Gherman - am fost prea agresiv; m-a enervat atitudinea din ultima replică (\"Priveste insa structura versificatiei. De unde sa-i scot omului ceva asemanator ca structura? El nu trebuia sa stie ca-s versurile mele.\" - falsa modestie, orgoliul); dar asta nu justifică nimic din atitudinea mea ulterioară.

cu respect,
pt.

ce fel de penar? din panza sintetica sau din plastic ? si tu cand scrii pe penar ea unde e, te priveste macar ? sau vorbeste cu altul ? intreb pentru ca titlul mi se pare mai interesant decat continutul care fie vorba intre noi, o fi indus de sentimente sincere si nobile dar e greoi si foarte comun.