Bogdan Vulcan

Mediu cârn zgâriat pe coate Clasă-ntâi ruptă din carte Când te-nclini cad într-o parte As de treflă, blackjack, noapte. Dă-mi te rog să ung cu lapte Tot ce râde, tot ce șoapte. Cu accent

Rimă albă, rimă dreaptă Ce te-aș scrie, poezie.. Te-aș minți. Din scoici verzi născută artă De ar curge apă vie Aș zâmbi. Când va fi iar timp de șoaptă Semne calde pe hârtie Vor

Vino-n iarbă, turtă dulce Soare blând ce salți in tâmple Simți, fântană din răscruce, Ceva nou c-o să se-ntâmple? Mâna ți se scurge-alături Ochi invârt mori cu poveri Dicții clare, iezi,

Când am venit, încet-încet Purtai la gât un menuet Cu stângăcie de copil Cu tine-am stat sub licurici Desene moi de grupe mici Ce m-ai aprins, torid fitil... M-ai învătat să-ti număr

Flori de măr Îti prindeam in păr Zmeu bălai Faur cu doi cai Mână-n mână Ne plimbam pe lună Strecuram prin sită Ceară poleită Sub pământul rece Simt seva cum trece Anii se adună

Colecționar al inimilor pale Îndrăgostit de veșnicii lor cai Aventurier topit între minute Prim bucătar al rimelor urâte Cult crescător de pietre și păreri Mă joc printre cuvinte cu

E frumos ca-ntr-o poveste scrisă pe un fulg de nea Ca-ntr-un târg ce nu mai este, ca-ntr-un veșnic altceva. Ninge rar ca-ntr-o trăsură cu doi cai ce vor să stea Priponiți de-o prăjitură dată-n

Portotârziu e soarele meu Aprins peste lume Din inima mea se scurge mereu Ceva fără nume. Ca un lemn Ca o piatră Ca o tomată. Miroase a culori ce nu există A vise oglindite în

Ce frumos din partea ta să te miști Așa mult mă bucura pasul tău Gândul tău ștrengăresc Ce tandru ne țineam palmele in apa uitării Colind era glasul tău când tăceam impreună Trupul tău era far

Mă bântuie pieptul tău de cleștar Noi doi ca un basm mărgărit proaspăt nins Homar calamar în cange-te prins Mă doare am pietre am râuri mirene Am stea am în frunte hulpav menuet Noi doi ca de

Timid iți ating cu pași fierți dormitorul Si sparg fin cleștar, biblioteci, arte bej La piept mi te strâng cu deplină neștire. Doresc să-mi incluzi in manual domnitorul Simț nou să croiesc

Mă uit cum imi pui abțibilduri pe ochi Soldați si indieni defilând peste vale Sălbatice vise și trupuri color. Aș vrea să mai pot să iubesc o cicoare Să-ntreb pașii tandri de mici spadasini Cu

Într-o horă ne jucăm Diacritice-nvățăm Intră unul, iese altul Trei domnițe cu vin fiert Vai cum mă mai doare-n piept Adorați-aș pasii galbeni Patru fire-nfipte-n vers. Tu nu vezi că nu

Un motan îmi toarce visele sale Sau poate mă-ntreabă de le știu pe-ale mele. Sau poate mă ceartă că prea rar i le spun. Îți adulmec misterul privirii Ochii verzi rătăciți peste garduri. Te

Îmi place să mă perii Cu fete de la școală Căci părul lor mă poartă Spre câmpuri de-alabastre Aruncă Feți Frumosi priviri pierdute-n astre Iar tu nebună, goală... Îmi place că te sperii Ca

Dragă bujor ascultă ce-ți spun Prin venele tale se scurge săpun Se spală pămantul cu sângele tău Mi-e foame mi-e foame mi-e foame de-un hău. Dragă bujor eu vreau să îți spun Mi-e lapte-ntre

Arz Mi-e corpul greu ca un atlas Ca un atlant cărând în spate Trei piramide-nsangerate. Și arz În tot Egiptul Alcatraz Se joacă leapșa morții faraoni copii Iar tu nu vrei deloc sa vrei Nu

Mergând către tine iți aflu hotare Și pietre-ascuțite cu gând de cicoare In ploaie se scutur se zvântă covoare Și-mi urlă-ntre dinți miros mort de motoare. În drumul spre tine sunt sparte

De fiecare dată când te vad Imi cresc dinți noi de răzbunare Mi-e atât de frig fără ghemul trupului tău. Când știu că lucii in oglindă Te urăsc mult, pentru toată națiunea dacă Care a

Astazi pasul de furnica a ajuns departe. Gemul de calatorie necoapta umple gustul de amar. Secundele se aduna cuminti pe fundul clepsidrei. Mai este mult din drum. Uneori imi pare ca ploua cu

Să scoatem cuvintele din oameni, oameni. Mai bine să fluturi, să corbi, să cicoare Mai bine să zboare. Oameni! Să fie oameni, oameni, care să fie oameni Cu oameni. “Mai bine nu!” declară verzui

Of în noapte și pădure Prea multi ani de sărăcie De domnie. In neanturi soare cade Albăstrele zâmbiri fade Haide haide. Prin cuvinte țes măiastre Paserile, tot albastre. Feerie,