încă un poem fără zăpadă

dacă toți am avea idei multicolore ne-ar străluci ochii și vârful degetelor dacă l-am întâlni pe vrăjitorul din Oz

i le-am dărui să le pună în practică sau să le dea mai departe pentru că noi nu avem suficient curaj

iarna asta se țipă mult cu pantofii rupți juliți în coate jefuiți de inimă cu gura închisă

aș aduna în buzunare vrăbiile câinii vagabonzi trecătorii zgribuliți pisicile

i-aș aduce pe toți acasă le-aș face ciocolată cu lapte un copil m-ar întreba

dacă e Crăciun și în Africa nu aș ști ce să-i spun cu siguranță nu am fost acolo

m-aș gândi probabil că picii pun mereu întrebări triste varsă ciocolata pe covor

și toate gândurile așa deodată fără pregătiri ulterioare fără planuri cu capul dat pe spate

imaginându-și pretutindeni zăpadă zâmbete lumini vitrine

se murdăresc de frișcă pe nas adorm pe canapea la filmele cu oameni mari plictisitori obosiți mai bătrâni ca niciodată

mâinile lor mici se întind deasupra Mediteranei devin deodată zmee lungi

trag după ele un brad mare împodobit cu toate

răspunsurile naive jucăriile pe care sunt gata să le dea povești de la bunica

localnicii și-ar pregăti nisipurile ar învăța colinde pe dinafară ar aduce fructe de jur împrejur

atunci totul ar fi cu o secundă

mai alb

http://fr.youtube.com/watch?v=7ijuySJSjbM