Scrisoare de iarnă

uiți in fiecare dimineață toate definițiile dex-ului toți oamenii

cu mâinile în buzunare căutându-și zile hotărâri fericiri etc

îți place să înșiri ore la gâtul tău timid îmbătrânit

să croșetezi zile mai bune pentru fantomele șchioape să împrumuți scaunul bunicilor reumatismul lor

și durerile inevitabile de inimă

bătrână blândă gata de cusut într-un goblen nu ai avut niciodată copii

liniștiți și vorbitori de limbă omenească

ai mototolit toate șansele ai baricadat toate ieșirile la teatru sau la soare

șapte rânduri de uși ți-au crescut peste irisul cenușiu

au început să scârțâie le-ai uitat cheia pe masa din bucătărie

și ai rămas de partea cealaltă a ochilor încețoșați

ai devenit claustrofobă

te strângea pielea pe partea stângă te enervau bocancii necunoscutului

care nu voia să se descalțe când privea pe fereastră

(de-aia aveai zimți prăfuiți peste atrii de-aia visai marea în fiecare duminică seara)

până și gesturile tale au devenit mult prea stâmte

pentru o zi obișnuită

un mănunchi de griji regrete sânge vieți îți țineau de cald

pe dinăuntru

poate ai murit deja nu pot ști nu te mai văd

îmi imaginez doar că aprinzi în fiecare vară

un foc mare de bancnote colorate cu gesturile tale tremurânde

din apă și cenușă îți naști viața

o pictezi cu funingine pe obraji așa anemică cum e

o inviți la o cafea amară sărată și grea

îi privești mâinile și-ți dai seama

că vrea să te strângă de gât

dragă umbră cu părul blond

ps: ție îți voi scrie

invers