Poezie
noi nu știam că se moare
1 min lectură·
Mediu
când ai murit nu știam ce ți se întâmplă
eram primii oameni
și nu știam că se moare
te-am lăsat să dormi câteva ore,
dar nu te-ai trezit nici în dimineața următoare
trei nopți la rând am stat în brațele tale,
dar n-ai vrut să mă strângi
erai rece, te-am învelit, dar tot rece erai
fața ta, mâinile, picioarele tale și pieptul
se făceau albe
într-o zi ne-a plouat
te-am cărat la dos
și-am adus flori să te faci bine,
dar nu te-ai făcut
erai ud
am înjurat tot ce urca la tine pe frunte
- de la primii stropi pînă la ultima furnică -
deodată n-am mai putut să te văd
și-am plecat
noi nu știam că se moare
034.171
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Diana Frumosu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Diana Frumosu. “noi nu știam că se moare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-frumosu/poezie/13988941/noi-nu-stiam-ca-se-moareComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
da, e cam slabă. mai joacă-te cu subiectul, înlocuiește moarte cu altceva și vezi ce-ți iese, unde te duce discursul. uite o variantă de exercițiu.
aștept să plouă din nou
când ți-ai luat tălpășița,
nu știam ce ți se întâmplă
eram primii oameni și
te-am lăsat să mai dormi câteva ore,
dar nu te-ai trezit
nici în dimineața următoare
înainte de asta, trei nopți la rând
ți-am stat în brațe
nu vroiai să mă strângi, erai rece
te-am învelit, dar tot rece-ai rămas
fața ta, mâinile, picioarele tale
și pieptul
se făceau albe
într-o zi ne-a plouat
te-am cărat la dos
am adus flori, să te faci bine,
dar nu te-ai făcut bine
erai ud
am înjurat tot ce urca la tine pe frunte
- de la prima picătură de transpirație
până la ultima furnică -
n-am mai putut să-ți văd
ochii
și-am plecat, înghițind sec,
să rătăcesc în alcineva
aștept să plouă din nou
când ți-ai luat tălpășița,
nu știam ce ți se întâmplă
eram primii oameni și
te-am lăsat să mai dormi câteva ore,
dar nu te-ai trezit
nici în dimineața următoare
înainte de asta, trei nopți la rând
ți-am stat în brațe
nu vroiai să mă strângi, erai rece
te-am învelit, dar tot rece-ai rămas
fața ta, mâinile, picioarele tale
și pieptul
se făceau albe
într-o zi ne-a plouat
te-am cărat la dos
am adus flori, să te faci bine,
dar nu te-ai făcut bine
erai ud
am înjurat tot ce urca la tine pe frunte
- de la prima picătură de transpirație
până la ultima furnică -
n-am mai putut să-ți văd
ochii
și-am plecat, înghițind sec,
să rătăcesc în alcineva
0
Silvia, cînd am citit despre moartă în păpușoi la comentariile negative, mi-am adus aminte de profesoara de biologie care-mi zicea anul trecut că vin la ore la ea o dată la două săptămîni, cînd eu, de fapt, aveam doar 3 absențe în tot semestrul.
Dacă e slabă, să fie și așa. Nu pot să modific prea multe în ea. Dacă aș face toate schimbările așa cum mi-a zis, de exemplu, Ecaterina, n-ar mai fi ceea ce am încercat să fac eu. Se pierde întreg sensul inițial, iar eu îl vreau pe acela.
Scriu despre moarte, pentru că asta-mi vine. E și obsesie. Nu-mi dictez, ci transpun.
Ecaterina, mulțumesc mult pentru varianta propusă. N-am îndrăznit să fac acele schimbări pentru că s-ar schimba radical toată esența. Am făcut doar mici modificări.
Dacă e slabă, să fie și așa. Nu pot să modific prea multe în ea. Dacă aș face toate schimbările așa cum mi-a zis, de exemplu, Ecaterina, n-ar mai fi ceea ce am încercat să fac eu. Se pierde întreg sensul inițial, iar eu îl vreau pe acela.
Scriu despre moarte, pentru că asta-mi vine. E și obsesie. Nu-mi dictez, ci transpun.
Ecaterina, mulțumesc mult pentru varianta propusă. N-am îndrăznit să fac acele schimbări pentru că s-ar schimba radical toată esența. Am făcut doar mici modificări.
0

/mai mult decât posibil c-ai să te faci moartă-n popușoi, cum ai făcut și alte dăți când am comentat vreun text de-al tău la modul negativ, dar nu contează, poate în loc să te superi, vei alege să aduci puțină lumină în scris.../.