Voi fi atunci poemul perfect

încă nu renunți la floricele, adăugiri care diluează.

rețin varianta asta, pentru imaginea din final, în special:


Sunt plină de mine și plîng de parcă
toți morții ar fi ai mei.

Sasha e rus și stă aici de trei luni.
Accentul meu imperfect, zice el,
îmi întărește sexualitatea.

După-amiază îl voi chema pe acoperiș.
Îi voi spune că ne jucăm de-a iubirea
ca niște poeți primitivi.

Cu degetele înăsprite de la construcții,
Sasha îmi va îmbălsăma corpul viu.

intervin fără a dori să fiu răutăcios. Ai tendința de a transforma un poem într-un text searbăd, fără viață. Varianta pe care o propui e rece, nu zice nimic, e moartă din start și artificială. De ce dorești de dragul tehnicii să omori fierberea textului? Citește și vezi care variantă e poezie. Eu zic că cea propusă de autoare.

Mie îmi place exact așa cum e, e un poem perfect.:). Cel mai mult îmi place:
Accentul meu imperfect îmi întărește sexualitatea. Așa-mi zice el- și strofa 3 în întregime.
Veniți cu tolba de steluțe!

Eu l-as taia si mai mult nu cred in asta: ori e searbad textul dela inceput, ori nu e. Daca el e scris bine, atunci retusarile si nuantarile nu fac decat sa-i adanceasca sensul. E preamare graba astazi: in trecut, un poem era rescris de sute deori pana ajungea la forma pe care o cunoastem noi astazi; deci, Liviu, nu-ti dau dreptate.

Cat despre aceste inofensive dulcegarii, nici nu le bag in seama.
Poezia e a fiecaruia, sau mai bine zic acel text pe care vrem sa-l credem a fi poetic, dar cat drum pana la a indrazni sa spui ca este poezie!

Cred că toți avem defectul ăsta. Când citim un text să îi aplicăm propriile obsesii sau criterii de construcție. Acum nu știu cum ar arăta dacă l-ar rescrie Liviu Ioan Mureșan sau eu. Probabil mult mai sec și simplist. Și cum ar arăta dacă l-ar scrie altă fată.
Eu cred că așa cum e, e un poem bun, are emoție, are coerență, și nu are greșeli atât de evidente sau un surplus atât de vizibil ca să fie necesară tăierea.