Poezie
Războiul milionarilor
1 min lectură·
Mediu
Pe străzi de aur se plimbă umbre reci,
În palate de sticlă, fără glas, fără fețe.
Își vând inima, își vând și cuvântul,
Dar golul rămâne, ascuns în luxul sfânt.
Zâmbete cumpărate plutesc prin aer,
Promisiuni se rup ca firul de cer.
Excepții apar, ca stele în noapte,
Dar cei mai mulți pierd tot ce-ar fi trebuit să păstreze aproape.
Aurul strălucește, dar nu încălzește,
Palmele pline nu pot ce inima dorește.
Chiar dacă lumea li se pleacă în față,
Rămân mai săraci decât cea mai neagră stradă.
Sub lumina rece a candelabrelor mari,
Se aude tăcerea care devine rugină.
Ei adună tot ce se poate vinde,
Dar iubirea și timpul nu se lasă cumpărate niciodată.
Așa se duce războiul lor tăcut,
Fără foc, fără sânge, dar totuși crunt.
Cine-și vinde sufletul pentru aur și faimă,
Descoperă că prețul este inima lui goală, fără teamă.
00127
0