diaconescu diana

vrei să-ți desenez un surâs? vrei? cu inima mea dătătoare de gânduri frumoase de după plâns... hai să..îți desenez o stea căzătoare-n nisipul amintirilor noastre...de când eram copii și

Trei săruturi Unul după altul Se prefac nevăzute De nicăieri știute De nicicând Trăite. Trei… Trei lacrimi Pe obraji cobor La vale In împreunarea Gurii Intr-un Zâmbet Egal, profil

în surâsul tău de-o clipă am frânt trei inimi și-o aripă din mirarea ta de greieri am prins trei pagini de-ntuneric. le-am urcat cu mine-n noapte brusc acoperit de șoapte și l-am dat în

m-am trezit dimineață cu lumina din părul tău la mine \'n odae. era încă\'ntuneric și la mine în noaptea mea adâncă era încă văpaie. m-am trezit dimineață cu lumina din gândul tău la mine

sunt... sunt un nod desprins de la cravata ta din zilele de sărbatoare, colorată de privirile mele... de uitările mele... un nod desprins din ... inima tăcerii tale de stea coaptă pe la

Am obosit întâmplător, Trecând prin dreptul inimii tale… mi-am zis să cobor să văd ce mai faci. Inima ta era îngrozitor de tăcută și tristă și plină de tot felul de zgomote prin

sunt un vis mut un cadou nedesfăcut o priveliște spre mare o privire călătoare sunt o streașină sub ploi un ciudat nervos șuvoi despicat în vise mute trepidând în păreri slute. sunt o amplă

îmi plac căutările de tine îmi plac până și lacrimile știute plânse și ude din lipsa ta. te dor așteptările din mine până cobor în lacrima neprinsă de fruntea gândului tău..

e atât de frumos când sufletul tău se descalță și o ia la goană alergând nebunește pe jos... e atât de ...frumos când cobori din înaltul vârstei și alergi desculț pe nisipul ud,. prin

dacă..cineva m-ar mai lua în serios vreodată nici n-aș indrăzni sa spun cat de jos mă simt, și cât dela capătul puterilor. dacă cineva m-ar mai lua în serios vreodată nici nu m-aș mai

De ducere… Mă duc, Lăsându’mi picioarele Dinapoia viselor de miere…. Mă duc… Să-mi usc șoapta La răsăritul Zilei de mâine Mă duc… Să-mi ud viața… Plină de mistere Din pâine… Si

fă-mi secunda praf, și aruncă-mi o palmă peste iubire. ca să mă des-gând, ca să mă descânt, ca să mă desculț, de tot, și să fiu, Fiire!

da, mi-am inventat auzul cu clipa asta sudată fără-ntrerupere de ea! da,mi-am inventat starea aceea de nor ca să îmi sparg lucrurile fără tulpină fără arce colorate și vise. da mi-am luat

Pot spune că azi Da azi… Is fericită! Am descoperit în zâmbetul tău Iadul celor doi ani Coborâți în infern. Da, am înțeles Si am plecat. Am tremurat tot drumul până acasă, Si am

… Să’mi iei zăpada de pe nuferi În zori scăldați, alene … suferi. Si’n miere scuturați , În ruperi…de mormânt… De greutatea zeilor încununați, Îți sufăr scurt, Primejdia

Nu stiu dacă Ti-ai putea asculta mâinile Uitându-se la mine Si întrebându-mă ce să fac Nu stiu dacă- Ti-ai putea Estompa rândurile Scrise pentru tine Pe-o scoartă de copac Nu

m-a pocnit fericirea... în nas, în ureche, și oleacă de inimă! m-a pocnit într-un zbor inedit urlându-mi o muzică a ploii concrete, îzbindu-se de viată. în urma pasului meu urlau și

naștere.. m-am născut... pe maidanul cu dragoste m-am născut.. pe un maidan plin cu noroi! m-am născut în timpul și spațiul dintre muguri și ploi! m-am născut.... și o să rămân așa, vie,

tu, eu, noi, doi și tâmpla de fereastră. asteptări, gări, zbucium ales ploi marunte, în căderi repezi, și limita asteptării. te dor, te chem, te încunun cu inima deși tu nu ai! te

Sunt un nor… Rătăcit… La urechea ta, șoptit, cu dor. Sunt un soare Un val de mare, Un rărunchi De vis, Un somn oprit, Interzis… O zbatere de aripi în mare O undă de

încumințire... Mă‘ncumințesc Privindu-ți râul pornirilor, Si nu-nțeleg… Pe ce criterii’n viața ta Femeile s-aleg… Mă‘nzăpezesc pornirile’n afara sufletului Si nu’mi

câteodată.... câteodată mi se elibereaza spiritul de apăsări... și zbor câteodătă peste imense mări... iar uneori sufletul îmi este atât de greoi și nins cu totul, și cufundat în mult prea

îmi strig zâmbetul în mii de bucăți și te strig astfel! Îmi omor îndoielile în mii de culori și te păstrez astfel... îmi crestez auzul cu soarele numelui tău și...

prea devreme probabil.... Probabil… Ne-am cunocut prea devreme Probabil eram prea noi Si nu ne-am putut transforma unul în celălalt Probabil, am fost atât de ecoul tău eu și ecoul meu tu,