Miezul rotund al trupului meu
Se prelinge din când in când peste tot ce sunt.
Și-așa, pătat, mă răsfrâng in gând
Și-mi cad pradă zgomotos, cugetând,
Imi propun: mâine să fiu doar un fulg!
Mâine
Poate-ntr-o zi am sa cânt duios
Si-am să-ti duc mâna in dreptul inimii.
Ea pășește aproape de tine
Și deseneaza un cerc incet.
Mâna ta e temătoare, grea, nervoasă
Ca un arcuș prea tânar și
Uneori privesc inlăuntrul meu
ca in adâncul unei ape.
Uneori m-așez acolo,
și-ncet, ravașesc cu degetele.
Mâinile mele tremură reci, nesigure
și se rănesc în spinii unui arbore pitic.
DG