denisa gadol

Ai dreptate,asa este!Multumesc de trecere,Dan!

Zambesc,nu cu aroganta celei care presupune c-a atins intelepciunea suprema,ci cu nostalgia unui rol jucat in urma cu ani,cel al Wandei din \"Gaitele\".Din monologul ei transpare o pasiune devastatoare ,si-mi amintesc ca,jucand-o pe ea traiam o identificare perfecta cu personajul. Mult timp dupa aceea am avut convingerea ca sunt plamadita din acelasi aluat,ca am privilegiul sa apartin acestei categorii de femei pasionale pana la durere.E inutil sa mai adaug ca restul(de femei)imi pareau plafonate si le priveam (asa cum sugerezi si tu)cu mila!Dar e ceva in calmul asta(de care-ti vorbeam) care ma relaxeaza si numai acum am inteles cat eram de obosita,de zbuciumata si cata nevoie aveam sa m-odihnesc pur si simplu in taceri lungi,aproape plictisitoare,fara nici o temere,fara nici un gand apasator.Probabil(sigur)ca acel temperament navalnic a ajuns(in sfarsit)sa salasluiasca in pace(si buna intelegere)cu mai cumintele sau \"tovaras\"(deocamdata,pana la proba contrarie).

Te invidiez!Sincer!Sau poate ca nu,poate ca e mai bine asa,domol,linear,fara zbucium,fara durerea sufocanta din cosul pieptului!Stau asa,la marginea simtirii tale si-ncerc sa-mi amintesc cum era cand....

Cred ca-mi place cum te joci si-ncep a intelege masura vorbelor tale!

Eu multumesc Alina c-ai poposit pe la mine!