Poezie
Arcusul de vioara
1 min lectură·
Mediu
Poate-ntr-o zi am sa cânt duios
Si-am să-ti duc mâna in dreptul inimii.
Ea pășește aproape de tine
Și deseneaza un cerc incet.
Mâna ta e temătoare, grea, nervoasă
Ca un arcuș prea tânar și subțire
Ca o pană de pasăre măiastra.
O privesc ades ducându-se acasă.
Poate că mâine am s-aștept dupa fereastră
Și toată vremea ploioasă
Mă va strivi în goana nefirească
A inimii mele spre mâna ta.
Poate-ntr-o zi am să tac supusă
Și-am să las doar ochii să-mi treaca peste nisipul curgător
Și-n tot acest desen familiar
Am să zâmbesc, ție sau vreunui trecător.
002.551
0