poveste cu ea

să nu mă uiți, mi-ai spus tu dragă în timp ce un cântec îmi punea vișine la urechi. lui allan i-a fost de-ajuns un braț să ia tot nectarul din fructele indiei dar eu nu l-am avut, tu pădure a mea cu dulci neîmpliniri. oare ce zefir pierdut ți-a lăsat șoapte în păr? pe noi credința nu ne-a unit modernismul nu ne-a apropiat decât visul eternul vis, căruia nu i-ai dat trup să-l mângâi. n-am mai îndurat poezia în mine locuiau două jumătăți de ființă doar una s-a-ntregit sălbatic. aveai buze de nimfă și-un șirag de clepsidre la gât în fiece zi hipnotizat închideam cuvinte în piept învățam limba de gheață ca totul să se topească întro vrajă lentă. dar uitarea e a sfinților. [http://www.youtube.com/watch?v=3kxw7vx5l0w]