delmina cristina

Când mă privea pătrunzător, Mă retrezeam la viață. Trăiam! Apoi simțeam că mor Cu aceeași speranță Și-n inimă cu prea mult dor De-albaștri-i ochi de gheață. Ascult și tac... tac și

Privește în adâncuri și află ce nu ai reușit să vezi la suprafață.

Vântul îi răvășea părul, razele soarelui îi luminau chipul...lumina i se citea în privire... privirea unui copil inocent fericit. Era fericită... fericită ca în copilărie... fericită de adierea

De-atâta dor inima îmi e plină, Aș vrea să văd din nou chipul tău drag, Privirea ta albastră și senină Să mă întâmpine ca altădată-n prag. Și cum mai plânge sufletul în mine... Îmi e atât de dor

Rătăcind doar pe cărările vieții, n-o vei găsi niciodată pe cea către adevărata viață.

E greu să mergi pe drumul vieții, E greu să suferi în tăcere, Dar nimeni...nimeni să nu știe Și să-ți ofere o mângâiere. Când sufletul atât de-mpovărat Își caută scăparea, În lacrimile