Poezii

Când mă privea pătrunzător, Mă retrezeam la viață. Trăiam! Apoi simțeam că mor Cu aceeași speranță Și-n inimă cu prea mult dor De-albaștri-i ochi de gheață. Ascult și tac... tac și

De-atâta dor inima îmi e plină, Aș vrea să văd din nou chipul tău drag, Privirea ta albastră și senină Să mă întâmpine ca altădată-n prag. Și cum mai plânge sufletul în mine... Îmi e atât de dor

E greu să mergi pe drumul vieții, E greu să suferi în tăcere, Dar nimeni...nimeni să nu știe Și să-ți ofere o mângâiere. Când sufletul atât de-mpovărat Își caută scăparea, În lacrimile