Deliman Leontin

Sistemul ticăloșit E mai ușor de-nțeles, După ce știm c-a ieșit … cel ce-a fost mai mult ales.

Orișicum ai constata Fie și dintr-o privire, Și-orice pensie-ai avea, Tot te duce-n nesimțire.

Domnul s-a cam săturat De a noastră poluare, Încât, el ne-a arătat... C-a lui poate fi mai mare.

Deși încă se mai poartă Și fiind chiar cea mai veche, Chiar dacă e perfectată, Tot nu e fără pereche.

Dorind să faci o urare, Tu zici:„Paște fericit!”. Iarba nefiind prea mare, S-ar putea să fi jignit.

astupă-ți urechea cu timpanul unui mort ca să poți auzi liniștea de dincolo afurisită făptură și imaginația… după atâta trândăvie în așteptarea luminii un nou început al tuturor

Mă întristez când roca din mine rostogolită din cale într-un târziu zdrăngăne unica fereastră de melc pe care o sparge în țăndări lipicioase … și mâlul cel scurs de sub tălpi acum și pe față

Un stol de vrăbii când în zarzăr când pe jos- câțiva fulgi de nea.

Gâl, gâl, gâl un ol în apa din fântână- ora prânzului.

Târziu în noapte, nori în lumina lunii - o feerie.

… de umplut într-o fântână C-un cârlig din lemn de fag, Și pe care îl îngână Broaștele cu-atâta drag.

Pe gaura ce-o străbate, Dacă stă, o face plină; Și dacă-i să zici, se poate: Că ’năuntru-i ca... la mină.

La culoare-i diferență, Privitor la pielea lor, E însă coincidență De culori, la tricolor.

Și vulpoiul are-n fire Numele pe care-l are, Iar singura lui menire, E s-ajute la-ncălțare.

E ca un război total, Și-n afară și-n oraș, Iar ca tehnică, un cal, Minim, sau vreun pedestraș.

Nu-ncălzește cât uimește, Și-are-n nume-improvizații; Niciodată nu pornește Făr’ a avea conotații.

Câte-o alună Printre frunze galbene- În septembrie.

Dacă azi ar trăi Noe (Că potop de criză e), De cine-ar avea nevoie La cârmă-n corabie?

Unul pregătit să piară Are-o ultimă dorință: Să mai ajungă o vară Dacă este cu putință.

De când este fată mare, Se gândește cam cu frică La momentu-acela-n care, Va fi iarăși fată mică.

De la unu pân’la nouă Timp de-o secundă se-așează. Iar unele două cu două, E-ordinea-n care urmează… La ora 12:34:56, în ziua de 7, luna a 8-a, anul 2009, cifrele s-au aliniat(123456789-

Dilemă la disperare, Neștiind ce vrea să vadă: Bunul colac de salvare, Sau câini cu colaci în coadă.

După ce la o poruncă Din salar li s-a tăiat Astăzi locul lor de muncă E-mproșcat și cu rahat.