Nu avea nimeni mai falnici fagi ca și noi,
Până mai ieri, când au venit investitorii;
Nu avea nimeni mai falnici feciori ca și noi,
Până mai ieri, când au venit investitorii;
Nu avea nimeni mai
Ce păcat că ne-am scrântit mințile!
noi altora alții nouă noi nouă înșine
așadar respirația devine confuză
nările niște ceva insuportabil
avem de stat până se răzgândesc pescărușii
de a mai
Pentru-a câta oară noapte,
Nicio zi în zori cu șoapte
Niciun clinchet plin de rouă
În vreo dimineață nouă
Niciun suflet pătimaș
Lâng-al meu cel puțin laș;
Numai o-nsetată mână
Pe-o cumpănă de
Iarna-și scrie testamentul
Pe-un întins imaculat,
Folosind ca și penel,
O cioară răvășită de-atâta iernat:
Las ca moștenire
Ultimele pete de zăpadă
Ghioceilor, c-atâta sunt de curioși,
De sub
Hai să ne aflăm în treabă, sau altfel zis hai să postăm pe un site ca acesta al \"agoniei\" de exemplu, până și un comentariu, fără să ne intereseze dacă cel comentat are dreptul la replică,
Ce mai face șefu’ ?
Probabil că este plictisit: Și normal de atâta stereotipicism: aceeași autori, agasanți în general, cu postările lor ca vai de ele (așa-zise poezii, o înșiruire de cuvinte
Mă întreb șoptit în barbă:
Cine oare-mi agreează
Scrisul și nu are treabă,
De site-ul mi-l vizitează,
Și nici nu-și dă cu vreo părere,
Să vorbim ca om cu om?
Uzez de dreptul la „vrere”
Prin
