Jurnale

Astăzi am aflat că Einstein a afirmat: \"Totul este relativ\". Eu \"am aflat\" asta mai demult. Atunci oare cine-a spus-o mai \'nainte? Totul este relativ!

De la unu pân’la nouă Timp de-o secundă se-așează. Iar unele două cu două, E-ordinea-n care urmează… La ora 12:34:56, în ziua de 7, luna a 8-a, anul 2009, cifrele s-au aliniat(123456789-

Nu avea nimeni mai falnici fagi ca și noi, Până mai ieri, când au venit investitorii; Nu avea nimeni mai falnici feciori ca și noi, Până mai ieri, când au venit investitorii; Nu avea nimeni mai

Ca să nu-l cumperi degeaba, Fiind astfel preventiv, Cumpără și o viagra, … ce- o poți păstra-n prezervativ.

\"Bună, eu sunt 112, Și-am venit aici la voi, Ca să-mi schimb numele-acum, Din ăsta-n Copernicium\". \"Îmi pare rău dar nu la noi, Formați 112\".

Orișicât ai insista, Dac-ai vrea să le explici… În locul oricăreia, Ei prefer-un licurici.

Hai să ne aflăm în treabă, sau altfel zis hai să postăm pe un site ca acesta al \"agoniei\" de exemplu, până și un comentariu, fără să ne intereseze dacă cel comentat are dreptul la replică,

Verde alburiu Peste câmpul cu rouă- În zorii zilei.

Cel mai mult cred, dintre toate Care s-ar putea dori, Ar fi să știi, cum se poate Vreuna a se-mplini.

Nu prea se-ncadrează-n „norme”; E o criză mai aparte. Conform însă unei vorbe, Criza cu criză se scoate.

Ce mai face șefu’ ? Probabil că este plictisit: Și normal de atâta stereotipicism: aceeași autori, agasanți în general, cu postările lor ca vai de ele (așa-zise poezii, o înșiruire de cuvinte

Trebuia să treacă Stixul, Însă n-a mai apucat, Căci vâslind cu crucifixul, Barca i s-a răsturnat.

Mulțam fain’ domn’ editor, Că-mi porți de grijă la „vrere”! Pagina de autor Uite, e un început, măi vere.

Mă întreb șoptit în barbă: Cine oare-mi agreează Scrisul și nu are treabă, De site-ul mi-l vizitează, Și nici nu-și dă cu vreo părere, Să vorbim ca om cu om? Uzez de dreptul la „vrere” Prin

Dacă vrei ca să gonești, Mai întâi să stai pe gânduri, Că s-ar putea să-nlocuiești Patru roți, cu patru scânduri.

Greu de-elucidat misterul, Și dacă s-au rușinat: După ce au luat mărul, Sau după ce l-au și mâncat.

E ciudat printre organe : Ori e pe locuri expuse Fără să fie virane (chelia), Ori în locuri foarte-ascunse (... sub braț!).

Toți-s cu burțile pline (Nu puțini de la buget!), Le miroase gura bine (sau nu)… Dar vorbele… a closet.

S-aveți abțibild pe ouă Cu steluțe cât mai roșii; V-ar plăcea mai mult, cred, vouă, Decât galbene... ca moșii!

Pe femeia-“emancipată” N-o-nțeleg, și să mă scuze, Că în loc de foi de ceapă, Dă cu rujul pentru buze.

Nu te lăsa provocat De comercianți ușor: Afli prețu-adevărat, Rotunjind superior.

Când a crescut lâng-o floare, Spera că va fi privită, Tot la fel, însă ea are, Mari șanse de-a fi… plivită.

Pe călcâiul vulnerabil Achile avea vreun semn? Nu se știe, sau probabil, Celălalt era din lemn.

Poluarea ne vopsește Atmosfera-n culori gri; Moșul se cam necăjește: Cauza, pipa mea o fi?!