Undeva , la margine de timp, pe ape,
Soarele-ascuns ne pune la cale
O cursă a morții.
Zeii își scaldă privirile negre în cerul curat
Nebuni și fericiți ei flutură in fața sorții
Potirul cu vin
Þărâna asta care îmi stropește picioarele
Și mă închide în cercul ei vicios,
Sfărâmată din mine, lepădată, murdară,
Îmi zace grea de blesteme la căpătâi.
Îmi alintă spurcată sânii dulci ai
Ceață.
Și fum
Și stropi de ploaie.
Ploaie amară de sudoare.
Trece trenul.
Prin fumul gros
Călătorii aleargă
Spre nepăsare.
În ceața deasă,
O mână întinsă
Cere îndurare.
N-o vede
Am descoperit dragostea... Am simțit senzația pură a euforiei... Am iubit;iubesc, sunt fericită și simt că trăiesc.
Am descoperit abia acum că niciodată nu am iubit înainte.Oare înainte de a
Nu sunt fărâmă,
Sunt strop de neant.
Sunt eu decăzută.
Visător după un simplu peisaj.
Mă încântă lungile
Așezări de pânze
În conurile de umbră
Obosite ale minții.
Pustie aștept...
Doamne, dacă păcătosul din mine
Te-a trădat și-n acest ceas,
Iartă-mă și fă-mă bine!
Sau adu-mă în pragul tăcerii
Ca să auzi glasul durerii
Ce izvorăște din mine!
Patima grotească a
Îmi simt mintea și sufletul scufundate într-o tăcere ancestrală.Mă simt înconjurată de gol,iar golul mă doare.
Aș vrea să ajung precum Budha odată, în starea de Nirvana, când doar bătaia inimii m-ar
Tresar în somn
Înseninându-mi gândul
Căci zac în umbra ta.
Visând mi se-nconvoaie trupul:
Tu simți dorința mea.
Cu ochii mari,în lacrimi,
Privești,apoi suspini.
De fruntea mea cea tristă
Tu
Învins!...mă simt de cer
și oameni
și de tine...moarte.
Destin năpraznic,în pumnul tău
S-a-nchis!
Ce stranie cădere!
Și vorbele par șoapte,
Și timpul îmi șoptește în spate
că m-a-nvins,
Și
Am călătorit și azi
În trenul vieții,
La fel ca ieri...
La fel ca-n altă zi...
A mai trecut un an
Din veacul tinereții,
Să fim copii
Ce greu de-acum va fi!
