Muguri de zambete
Se contureaza pe chipul
Avid de iubire.
Citind in clipe,
Le vad inflorind,
Le vad ofilindu-se
Si dulci amintiri susura,
Pe raul mugurilor de zambete.
Pentru o clipa,
Pentru
Bat neincetat la poarta raiului.
Calator curajos in vis si realitate,
Cu ochii senini si calmul graiului,
Ce-l folosesc ca pe o libertate.
Dar raiul e pustiu in maretia sa.
Ingeri cazut-au
Imi sterg singuratatea de pe rani,
Cand mi se cere chip de portelan.
Imi lepad ochii mistuiti de foc,
Cand se-anunta o zi cu cer senin.
Alung cu greu uscaciunea buzelor,
Cand vreau sa simt
Nu ma opresc subit la rasarit de soare
N-ascund privirea-mi de lumina blanda
Nu-s una cu o lume tot mai tematoare
Nu ma feresc s-aud cum pasarile canta
Nu vreau sa-nghet adancuri de
Parfum de galben, parfum de tarziu
Melodie fructata, melodie dulce
Atingere melodioasa, atingere de viu
Aroma de lira, aroma divina de cruce
Parfum,melodie, atingere,aroma de toamna…
Soarele ma imbratiseaza melancoolic
Cerul imi pare-acum tot mai tomnatic
Iarba-mi asterne tot mai aspru covor
Vantul,prietenul meu, imi cere-ajutor
Imi suiera vesti proaste despre natura
Se
si m-au gasit sub daramaturi de sentimente
un amalgam de soapte si multe lacrimi reci
ma cautau frenetic inaltand zeci de cuvinte
si nu gaseau decat pete de sange, ganduri seci
m-au adunat
fondul de azur al tabloului vietii, cerul
vegheaza linistit natura statica a mintii muritoare
intinsa-usor pe iarba moale si fragila,eu, misterul
privesc lumina dureroasa si mistuitoare...
Frunzele se-nchina in bataia vantului de seara
Cu plecaciuni sfioase si-greunate de povara
Cu-n galben obosit mai cade-ncet cate o petala
A trandafirului ce inflorit era odinioara
Bat clopote-n
Incet si dureros mai bate ceasul
Despartirii grele menita sa-mi raneasca
Pe veci sufletul meu trist cu singurul
Prieten ce era mereu acolo sa ma-nveseleasca
Si-mi plang si mainile
Vad frunza vesteda ce tocmai s-a desprins dintr-un copac solitar...
Aud plansetul unui copil abandonat, batut sau pur si simplu ignorat...
Simt tensiunea prezenta in aer inaintea dezlantuirii unei
(o simpla descriere a uneia dintre persoanele pe care le detest cel mai mult pt ca de la aceasta persoana a inceput tot raul....)
Ipocrizie…insusirea ce te conduce pretutindeni. Intr-o camera
