Poezii

Muguri de zambete Se contureaza pe chipul Avid de iubire. Citind in clipe, Le vad inflorind, Le vad ofilindu-se Si dulci amintiri susura, Pe raul mugurilor de zambete. Pentru o clipa, Pentru

Bat neincetat la poarta raiului. Calator curajos in vis si realitate, Cu ochii senini si calmul graiului, Ce-l folosesc ca pe o libertate. Dar raiul e pustiu in maretia sa. Ingeri cazut-au

Imi sterg singuratatea de pe rani, Cand mi se cere chip de portelan. Imi lepad ochii mistuiti de foc, Cand se-anunta o zi cu cer senin. Alung cu greu uscaciunea buzelor, Cand vreau sa simt

Nu ma opresc subit la rasarit de soare N-ascund privirea-mi de lumina blanda Nu-s una cu o lume tot mai tematoare Nu ma feresc s-aud cum pasarile canta Nu vreau sa-nghet adancuri de

Parfum de galben, parfum de tarziu Melodie fructata, melodie dulce Atingere melodioasa, atingere de viu Aroma de lira, aroma divina de cruce Parfum,melodie, atingere,aroma de toamna…

Soarele ma imbratiseaza melancoolic Cerul imi pare-acum tot mai tomnatic Iarba-mi asterne tot mai aspru covor Vantul,prietenul meu, imi cere-ajutor Imi suiera vesti proaste despre natura Se

si m-au gasit sub daramaturi de sentimente un amalgam de soapte si multe lacrimi reci ma cautau frenetic inaltand zeci de cuvinte si nu gaseau decat pete de sange, ganduri seci m-au adunat

fondul de azur al tabloului vietii, cerul vegheaza linistit natura statica a mintii muritoare intinsa-usor pe iarba moale si fragila,eu, misterul privesc lumina dureroasa si mistuitoare...

Frunzele se-nchina in bataia vantului de seara Cu plecaciuni sfioase si-greunate de povara Cu-n galben obosit mai cade-ncet cate o petala A trandafirului ce inflorit era odinioara Bat clopote-n

Incet si dureros mai bate ceasul Despartirii grele menita sa-mi raneasca Pe veci sufletul meu trist cu singurul Prieten ce era mereu acolo sa ma-nveseleasca Si-mi plang si mainile