Poezie
Nestire
1 min lectură·
Mediu
fondul de azur al tabloului vietii, cerul
vegheaza linistit natura statica a mintii muritoare
intinsa-usor pe iarba moale si fragila,eu, misterul
privesc lumina dureroasa si mistuitoare...
un cor divin de ingeri se-aude vag de sus
vesteste-a lumii prabusire-n propria cenusa obosita
acorduri de lira se-agata de pumnii pufosi, dar nu-s
privesc in jur si-observ ca tot de ingeri sunt incercuita...
ma-ntreaba in soapta daca stiu ce e iubirea pura
ma uit la ei cu consternare si le raspund ca nu stiu
de cand e-urata lumea, am uitat de vremea buna
am intrebat si sufletul, dar acum e pustiu...
002.583
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- davidoiu iulia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
davidoiu iulia. “Nestire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/davidoiu-iulia/poezie/128674/nestireComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.