Ceață risipită de soarele deșertului,
De gânduri , uitate ce renasc
În fiecare generație...
Mutație infimă a creației
Colective , născut în ignoranță
Sortit la moarte în nepăsare
Meritată de
Mă uit în zare,
Întrebare ce apare
Adevăr
Nu ești aici,
Inima mă doare,
Totul se dărâmă
Moare,
Doar suflul neputinței...
E răcoare,
întrebare,axiomă,
infinită cercetare,
Reapare cu
Ne naștem fără vină,
Sortiți să suferim,
Iubind, ne zbatem în mocirlă,
Luptăm să supraviețuim.
Te uiți în jurul tău și plângi
Lacrimi ascunse în suflet
Suflu dureros a nepăsări, o
Un pusnic fara cauza
In chilia singuratatii,
Fara nici o raza de speranta,
Incercand a intelege motivul nedreptatii,
Sa nu mai ai prieteni, si nici o sansa.
Sa te ridici ai vrea...
Dar nu te
